Mesajul Duhului Sfant de la Nusfalau, Muntele Sfintei Treimi

Cu ce nu putem şi cu ce putem să ajutăm ’sufletele sărace’ din Purgator?

Nu le ajută doliul lumesc: haina neagră, plânset mult, aprinderea lumânărilor, tragerea clopotelor, mulţimea coroanelor şi a florilor, piatra funerară scumpă şi participarea multora la înmormântare, dacă nu se face ceva pentru mântuirea sufletului mortului. Le puteţi ajuta cel mai mult prin oferirea Sfintelor Liturghii, prin novene (9 Sfinte Liturghii) sau gregoriene (30 de Sfinte Liturghii). După acestea le mai puteţi ajuta prin oferirea adoraţiilor Euharistice, prin vizitarea Sfântului Sacrament, oferirea căii crucii, a rozarului, a rugăciunilor, a postului, a faptelor bune, a suferinţelor trupesti şi sufleteşti, prin oferirea întregii voastre vieţi. Cereţi ajutorul Celor din Ceruri, a Sfântului Sânge al lui Isus, a Lacrimilor Sfinte ale Fecioarei Maria, să-i ajute pe cei dragi vouă prin vizitele lor vindecătoare şi mântuitoare. Pe patul de moarte, Sfânta Monica i-a spus fiului ei, Sfântul Augustin şi fratelui său: ’înmormântaţi trupul meu unde vreţi voi, dar vă rog ca la Altarul Domnului să vă amintiţi de mine!’

Sfintei Gertruda Isus i-a spus odată: ’Dacă cineva se roagă pentru un suflet suferind, consider că mă ajută pe Mine personal, de aceea îi şterg toate pedepsele, câştigă o recompensă însutită în viaţa de apoi, iar în momentul morţii sale voi impune ca sufletele eliberate de el să-l întâmpine şi să-l conducă în Cer în mijlocul uralelor de bucurie!’ Suarez marele teolog a spus: ’Nu poate pieri acel suflet, care a salvat măcar un suflet din Purgator!’ Nu uitaţi că sufletele din Purgator vă pot ajuta prin oferirea suferinţelor, a dorului şi a purificării lor, dacă le cereţi ajutorul.

Ce să facem ca după moartea noastră să evităm Purgatorul?
Străduiţi-vă să trăiţi o viaţă sfântă, lipsită de păcate. Căutaţi şi înfăptuiţi Voia lui Dumnezeu. Să aveţi întotdeauna iubire în inimile voastre. Cât timp mai trăiţi puteţi să oferiţi şi pentru voi înşivă: Sfinte Liturghii, novene, hramuri, calea crucii, pelerinaje, întreaga voastră viaţă convertită, suferinţele voastre, împăcarea voastră cu moartea. Dacă trăiţi bine Purgatorul de pe Pământ, nu veţi ajunge acolo. Să cereţi în timp util sacramentul ungerii bolnavilor. Reconciliaţi-vă cu cei vii şi cu cei morţi. Încurajaţi măcar o persoană să ajute sufletele din Purgator. Să acceptaţi de bunăvoie penitenţa pentru iertarea păcatelor voastre. Să fiţi răbdători în boală. Să evitaţi chiar şi cele mai mici păcate şi ocaziile care duc spre păcat!

Omul ranchiunos se aseamănă cu şarpele care-şi poartă cu el tot timpul veninul. Persoanele ranchiunoase îşi pot pierde sănătatea trupească şi cea mintală, devin indezirabile în faţa oamenilor şi au mari şanse să-şi piardă chiar şi mântuirea sufletului. Omul ranchiunos poartă prin ura sa Iadul în suflet său. Dacă vreţi să învingeţi ranchiuna, vă recomand ca în acea stare de mânie să nu vorbiţi, să nu acţionaţi, ci să vă refugiaţi cât mai repede în rugăciune. ’Aveţi grijă să nu apună soarele peste mânia voastră’. Dacă exersaţi cu regularitate reconcilierea, mânia va dispărea din inima voastră şi în locul acesteia va intra iubirea, după care râvniţi cu toţii.

Răbdarea ispăşitorilor se manifestă prin iubirea păcii! Cei care au pacea în inimile lor sunt de pe acum purtători ai Raiului. ’Atât cât depinde de voi, să trăiţi în pace cu toţi oamenii’ vă avertizează apostolul Paul. Trebuie să învăţaţi să aduceţi sacrificii pentru pacea voastră, uneori trebuie să renunţaţi la câte un beneficiu, la comoditate; uneori trebuie să păstraţi adevărul pentru voi. Fără sacrificii nu există pace în această lume!!! Vă rog ca fiecare ispăşitor să rabde pentru pace şi să evite tot ceea ce conduce la dezbinare. Aveţi grijă să nu vă contraziceti cu nimeni fără motiv. Să nu vă certaţi niciodată pentru lucruri neîsemnate. Este mai bună iertarea şi răbdarea decât cearta şi ranchiunea. Nu uitaţi, de dragul păcii să nu încălcaţi niciodată Poruncile lui Dumnezeu. Este interzis şi ar aduce cu sine o pace falsă.

Ispăşitorii răbdători, acceptă de bună voie şi oferă pentru cei vii şi cei morţi toate neplăcerile, bolile, suferinţele, chiar şi moartea. Ispăşitorii fac toate acestea cu inteţie curată, din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Aveţi grijă să nu fiţi răbdători pentru ca oamenii să vă admire. Învăţaţi să acceptaţi cu răbdare nu doar boala, ci şi faptul că în această stare sunteţi o povară pentru ceilalţi. Dacă priviţi bolile cu ochi supranaturali, veţi întelege că acestea sunt haruri pe care vi le permitem cu scopul mântuirii sufletului vostru şi al altor suflete. Cel mai frumos exemplu al celor răbdători este Isus prin suferinţa Sa liniştită şi paşnică. Şi Tatăl Ceresc este un exemplu al răbdării, Care îi rabdă pe păcătoşi, chiar şi pe cei a căror păcate strigă la Cer după răzbunare. În timpul bolii voastre să citiţi despre viaţa lui Iov, Tobia şi a sfinţilor, între care mulţi ne-au dat exemplu în ceea ce înseamnă a fi răbdători. Să credeţi că crucea suferinţelor voastre trăite cu răbdare este umplută cu aur. În timpul suferinţelor voastre gândiţi-vă la martiri, la cei care au purtat cruci mai grele decât crucea voastră. Trebuie să ştiţi că fără suferinţă nu există mântuire veşnică. În mijlocul suferinţelor grele rugaţi-vă şi liniştiţi-vă în Sfânta Voinţă a lui Dumnezeu. Dacă veti învăţa să vă supuneţi cu smerenie Voinţei lui Dumnezeu, veţi dobândi harul unui suflet puternic ca şi Mama Durerilor când se afla sub cruce. În oglinda celor spuse, gândiţi-vă cum trăiţi voi suferinţele şi boala? Acceptaţi în mod anticipat din mâinile lui Dumnezeu chiar şi moartea voastră?

Ispăşitorii câştigă prin răbdare: curaj, putere, stăpânire de sine, satisfacţie, pace, protecţie dumnezeiască şi mântuire veşnică. Iov a câştigat prin răbdarea sa în suferinţă o putere demnă de admiraţie. Dacă învăţaţi să fiţi răbdători în fiecare situaţie a vieţii, puteţi deveni martiri chiar şi fără sabie şi închisoare. Răbdarea este rădăcina tuturor virtuţilor. Încercările pe care le întâlniţi de-a lungul vieţii, le puteţi învinge doar cu răbdare. A fi răbdător este un lucru mai măreţ decât să faci minuni. Nu uitaţi, cu o picătură de miere, puteţi prinde mai multe muşte, decât cu un butoi de oţet. Prin răbdarea voastră puteţi să vă dobândiţi pacea sufletească şi mântuirea sufletului. Sigur aveţi obiceiul să spuneţi: răbdarea dă roade!
Gândiţi-vă la povestea pribeagului. Într-o zi frumoasă, Soarele şi vântul au pus pariu, care dintre ei poate să-l facă să-şi dea jos şuba. Primul care şi-a încercat norocul a fost vântul cu o furtună violentă, dar degeaba. Când soarele a început să-şi reverse căldura cu răbdare, pace şi blândeţe, pribeagul şi-a dat jos hainele. Vă rog ca în această lună să exersaţi în mod conştient răbdarea.

http://www.muntelesfinteitreimi.ro/