’Mulţumesc Sfintei Treimi şi Sfintei Fecioare, Mamei Noastre, că mi-au dat posibilitatea să vorbesc despre viaţa mea. Cu ruşine vă spun că am fost păgân, am trăit fără Dumnezeu şi abia dacă a existat păcat pe care să nu-l fi comis. Îmi pare rău că am urât oamenii şi mi-am murdărit mâinile şi sufletul cu mult sânge si multe crime. Recunosc că ani la rând nu m-am gândit la Dumnezeu, nu am ţinut poruncile Sale. Vă spun cu sinceritate că în sufletul meu nu a existat speranţă. Am fost un om foarte trist şi nefericit. Vă rog să nu-l invidiaţi pe omul păcătos, chiar dacă pare a fi norocos în viaţă. Fiecare om care trăieşte în păcat este purtătorul Iadului. Acest fapt l-am experimentat şi eu. Din păcate am făcut mai multe fapte rele decât bune. Din păcate – fiind conducătorul unei bande de tâlhari – mi-am petrecut toată viaţa furând şi jefuind. Toată lumea se temea de noi. Trebuie să ştiţi că şi eu am fost plin de teamă. Unul din prietenii mei a fost Gesmas, tâlharul din stânga Mântuitorului, care a suferit înjurând şi blestemând şi a murit în deznădejde. Un alt prieten al meu a fost Baraba, care iubea mult răscoalele, incitarea, mai ales împotriva romanilor. Am fost prinşi şi arestaţi împreună toţi trei. Am fost în închisoare în acelaş timp cu Mântuitorul nevinovat. După ce persoanele competente au discutat cazul nostru, ne-au condamnat pe toţi trei la cea mai groaznică moarte, la răstignire pe cruce. În adâncul sufletului îmi doream să scap odată de viaţa mea infernală. Deşi aveam în fiecare zi gânduri sinucigaşe, totuşi îmi era teamă să fac acest pas. Trebuie să ştiţi că înainte de a fi răstignit am fost biciuiţi cu toţii, ca Mântuitorul Isus Cristos. Suferinţele noastre fizice au fost de nedescris, strigătoare la cer. După aceasta am fost duşi pe Golgota, să fim răstigniţi.
Care au fost motivele pentru care m-am schimbat într-o direcţie bună în ultimele ore ale vieţii mele?
Deja în timpul vieţii mele păcătoase am auzit despre învăţătura Mântuitorului, despre Îndurarea şi Iubirea Sa. Se spunea că: ’Isus este prietenul păcătoşilor. Isus nu a venit pentru cei drepţi, ci pentru păcătoşi, pentru mieii pierduţi, pentru fiii risipitori’, pentru a-i conduce pe calea convertirii. Această învăţătură a lui Isus m-a derutat foarte când am auzit-o pentru prima dată. După acestea am simtit în sufletul meu să pun capăt vechii mele vieţi şi să încep o viaţă nouă. S-a dat o bătălie mare în sufletul meu între bine şi rău. Totuşi cuvintele pline de nădejde ale Mântuitorului m-au pregătit într-o anumită formă pentru acceptarea Îndurării Sale. A avut o influenţă irezistibilă asupra mea, suferinţa tăcută, plină de pace şi blândeţe a Mântuitorului. Rugăciunea Mamei Mântuitorului şi privirea Sa blândă şi plină de iubire mi-a dat curaj să mă întorc spre Mântuitor şi să-i cer iertare pentru toate păcatele pe care le-am comis de-a lungul vieţii. I-am cerut Mântuitorului ’să-şi amintească de mine, când va ajunge în Împărăţia Iubirii’. Au avut un efect de balsam asupra sufletului meu cuvintele Mântuitorului: ’încă azi vei fi cu mine în Împărăţia Cerului!’ aceste cuvinte mi-au fost de ajuns să-i iau apărarea în faţa lui Gesmas care-l blestema. Prin cuvintele pline de iubire ale Mântuitorului am primit puterea să suport cu răbdare suferinţele mele de nedescris. Trupul meu urla de durere, dar sufletul meu era bucuros, pentru că am primit posibilitatea să ispăşesc pentru toate păcatele mele. Acum când pe Pământ vă amintiţi de suferinţa, moartea, învierea şi Îndurarea Mântuitorului, încurajez toţi păcătoşii să accepte iertarea Mântuitorului printr-o spovadă sinceră, pentru ca şi sufletul vostru să se bucure deja pe Pământ de adevărata fericire! Vă mai rog să nu mă urmaţi în păcat, ci în pocăinţă!’
Deja în timpul vieţii mele păcătoase am auzit despre învăţătura Mântuitorului, despre Îndurarea şi Iubirea Sa. Se spunea că: ’Isus este prietenul păcătoşilor. Isus nu a venit pentru cei drepţi, ci pentru păcătoşi, pentru mieii pierduţi, pentru fiii risipitori’, pentru a-i conduce pe calea convertirii. Această învăţătură a lui Isus m-a derutat foarte când am auzit-o pentru prima dată. După acestea am simtit în sufletul meu să pun capăt vechii mele vieţi şi să încep o viaţă nouă. S-a dat o bătălie mare în sufletul meu între bine şi rău. Totuşi cuvintele pline de nădejde ale Mântuitorului m-au pregătit într-o anumită formă pentru acceptarea Îndurării Sale. A avut o influenţă irezistibilă asupra mea, suferinţa tăcută, plină de pace şi blândeţe a Mântuitorului. Rugăciunea Mamei Mântuitorului şi privirea Sa blândă şi plină de iubire mi-a dat curaj să mă întorc spre Mântuitor şi să-i cer iertare pentru toate păcatele pe care le-am comis de-a lungul vieţii. I-am cerut Mântuitorului ’să-şi amintească de mine, când va ajunge în Împărăţia Iubirii’. Au avut un efect de balsam asupra sufletului meu cuvintele Mântuitorului: ’încă azi vei fi cu mine în Împărăţia Cerului!’ aceste cuvinte mi-au fost de ajuns să-i iau apărarea în faţa lui Gesmas care-l blestema. Prin cuvintele pline de iubire ale Mântuitorului am primit puterea să suport cu răbdare suferinţele mele de nedescris. Trupul meu urla de durere, dar sufletul meu era bucuros, pentru că am primit posibilitatea să ispăşesc pentru toate păcatele mele. Acum când pe Pământ vă amintiţi de suferinţa, moartea, învierea şi Îndurarea Mântuitorului, încurajez toţi păcătoşii să accepte iertarea Mântuitorului printr-o spovadă sinceră, pentru ca şi sufletul vostru să se bucure deja pe Pământ de adevărata fericire! Vă mai rog să nu mă urmaţi în păcat, ci în pocăinţă!’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu