Devoțiunea Preasfântului Chip al lui Isus în viața și revelațiile Sfinților: Fericita Maria Pierina de Micheli

   Nașterea și copilăria :

   Maria Pierina de Micheli s-a născut pe data de 11 Septembrie 1890, în Milano, Italia și a fost botezată în Biserica Sfântului Petru cu numele de Giuseppina. Suferința a venit repede în viața ei, neîmplinind încă vârsta de 2 ani în momentul în care tatăl său va muri. Astfel familia sa va rămâne fără afecțiunea paternă și fără principalul suport financiar.

   Viziunile Pierinei din copilărie :

   La vârsta de 7 ani, pe data de 3 Mai 1898, Pierina l-a primit pe Isus în prima ei Sfântă Împărtășanie. Mulți ani mai târziu, în anul 1943, amintindu-și de acea zi cu o sfântă bucurie, ea va scrie : « L-am văzut pe pruncul Isus în Ostie! Raiul pe pământ! Astăzi, doar prin credință, știu că El mă iubește! » 

   Apoi a început o perioadă de haruri cerești și viziuni în timpul multor suferințe unite cu Isus. Într-o zi, în timp ce Giuseppina se ruga în Biserica Sfântului Petru, Domnul nostru Răstignit de pe Crucifix a devenit viu și i-a vorbit. Cu altă ocazie la vârsta de 12 ani, când a fost din nou în Biserica Parohiei sale, în timpul serviciului de Vineri de la ora 15:00, a auzit o Voce care i-a spus:

   « - Nimeni nu-mi dăruiește un sărut pentru a face ispășire pentru săruturile celor ca Iuda! »

   În simplitatea ei copilărească, ea a crezut că acea voce a fost auzită de toată lumea și a fost îndurerată vâzând că doar rănile Lui sunt sărutate și nu și chipul. În inima ei a exclamat : „ Ai răbdare, dragă Isuse, îți voi dărui un sărut al dragostei!”, iar în momentul în care a venit rândul ei, a imprimat cu iubire și devotament un sărut pe Chipul Său. Mai târziu, ca novice, i s-a permis să facă adorație de noapte. În noaptea dinspre Joi spre Vineri,  rugându-se înaintea lui Isus Răstignit, l-a auzit spunând:

  

   « - Sărută-mă! »

   Sora Maria Pierina a ascultat imediat iar buzele sale nu au simțit contactul figurii de ghips, ci contactul cărnii Chipului cel viu a lui Isus.

   Maria Pierina devine soră în cadrul Congregației Neprihănitei Zămisliri din Buenos Aires

   De la o vârsta fragedă Giuseppina (Maria Pierina) s-a simțit chemată să fie o călugăriță – o pâine a lui Cristos. În 1912, Surorile Neprihănitei Zămisliri au venit din Buenos Aires, Argentina, și s-au stabilit în Milano, nu departe de casa Giuseppinei. Pe data de 15 octombrie 1913, la vârsta de 23 de ani, Giuseppina a fost acceptată și s-a alăturat Congregației drept novice. Pe data de 16 Mai 1916 și-a împlinit anii de noviciat și și-a atribuit numele de Sora Maria Pierina.

   În 1919 Sora Maria Pierina este trimisă la Casa Congregației din Buenos Aires. Pe data de 12 Aprilie 1920, în timp ce Pierina se plângea lui Isus de una dintre durerile ei, El i-a apărut, acoperit de sânge și cu o expresie tristă și afectuoasă (pe care, scrie ea, nu o voi mai uita niciodată), spunându-i:

   « - Iar eu ce am făcut? »

   Sora Maria Pierina a înțeles aceste cuvinte în profunzime iar din acel moment Chipul Preasfânt al lui Isus a devenit obiectul ei de meditație și ușa către Inima Sa Preasfântă. În 1921 se va întoarce în Milano iar Isus va continua să-i dăruiască multe favoruri de-a lungul multor suferințe,  semn al adevăraților mistici.

   În anul 1928, Mama Estanislada Tognoni a fost aleasă drept Superioară Generală, însă va trebui să se întoarcă la Buenos Aires. În același an, Mama Pierina a fost numită Superioara Comunității din Milano, apoi fiind realeasă în anii 1932 și 1936. În septembrie 1939 Pierina a fost aleasă drept Superioara Comunității din Roma.

    Pierina primește viziuni de la Isus în care Acesta îi cere devoțiunea către Preasfântul Său Chip:

   În timp ce anii treceau, Isus îi apărea adeseori trist, câteodată sângerând, cerându-I să facă ispășire. Acest lucru va face să-i crească dorința ei de a suferi și de a se sacrifica pentru mântuirea sufletelor. În timpul adorației de noapte din prima Vineri a Postului Mare al anului 1936, Isus, după ce a lăsat-o să împărtășească durerea Sa spirituală a Agoniei Sale din Grădina Ghetsimani, cu Fața acoperită de sânge și foarte trist, îi spune :

   „  - Doresc ca Sfântul Meu Chip, care reflectă intimitatea durerii sufletului Meu și suferința și iubirea Inimii Mele, să fie mai mult onorat. Cel care mă contemplă, mă consolează. ”

   În marțea dinaintea Pătimirii, Isus s-a întors la ea și i-a spus :

   „  - De fiecare dată când Chipul meu este contemplat, Eu voi revărsa iubirea Mea în inimi, iar prin Sfântul Meu Chip, va fi obținută mântuirea multor suflete. ”

   În prima Marți din 1937, în timp ce Pierina era în rugăciune, Domnul Isus a instruit-o cu privire la devoțiunea către Sfântul Său Chip. La sfârșit i-a spus:

  

   „  - Poate unele suflete se tem că devoțiunea către Preasfântul Meu Chip o va diminua pe cea către Preasfânta Mea Inimă. Spune-le că dimpotrivă, o va completa și o va face să crească. Contemplând Chipul Meu, sufletele vor împărtăși durerile mele și vor simți nevoia de iubire și de ispășire. Nu este oare aceasta adevărata devoțiune către Inima Mea? ”

   Binecuvântata Fecioară Maria îi apare Pierinei cerând Medalia-Scapular a Sfântului Chip:

   Aceste manifestări au devenit din ce în ce mai frecvente, iar în Mai 1938, în timp ce Pierina era în rugăciune în Capela Comunității, o Doamnă frumoasă, despre care Pierina știa că era Binecuvântata Fecioară Maria, a apărut pe treptele altarului într-o rază de lumină, ținând în mână un Scapular format din 2 părți de flanelă, unite cu un șnur. Una dintre acele părți purta imaginea Sfântului Chip al lui Isus alături de cuvintele „Iliumina Domine Vultum Tuum Super Nos” ( „Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne! Psalm 4:6 ), iar pe cealaltă parte o Ostie înconjurată de raze și de cuvintele „Mane Nobiscum Domine” ( Rămâi cu noi, Doamne! )

   Cu delicatețe Fecioara s-a apropiat și i-a spus:

   „ Ascultă cu atenție și spune-i totul Părintelui (confesorului său). Acest Scapular este o armură de apărare, un scut de tărie, o garanție a milostivirii pe care Isus dorește să o dăruiască lumii din aceste timpuri de depravare și ură împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii Sale. Sunt foarte puțini apostoli. Este necesar un remediu divin iar acest remediu este Preasfântul Chip al lui Isus. Toți cei care vor purta acest scapular și vor face, dacă este posibil, o vizită Preasfântului Sacrament în fiecare Marți pentru a face ispășire pentru toate ofensele pe care Sfântul Chip al Fiului Meu Isus le-a primit în timpul Pătimirii Sale și le primește în continuare zilnic în Preasfânta Euharistie:

   1. vor fi întăriți în credință și vor fi pregătiți să o apere.

   2. vor depăși toate dificultățile, interne și externe.

  3. vor avea parte de o moarte liniștită sub privirea iubitoare a Fiului Meu Dumnezeiesc. ”

   Cerința Fecioarei Maria a fost presantă, însă Mama Pierina a răspuns că nu stă în puterea ei să o pună în execuție. Erau necesare permisiunea directorului ei spiritual și fonduri.

   În același an Isus i-a apărut din nou acoperit de sânge și i-a relatat foarte trist:

 
   „ - Vezi cum sufăr? Totuși, foarte puțini mă înțeleg. Aceia care spun că mă iubesc sunt foarte nerecunoscători! Mi-am dăruit Inima drept obiect sensibil al marii mele iubiri către omenire și Mi-am dăruit Chipul drept obiect sensibil al durerilor Mele pentru păcatele oamenilor. Doresc ca Sfântul Meu Chip să fie venerat printr-o sărbătoare specială în Marțea dinaintea Miercurii Cenușii. Doresc ca sărbătoarea să fie precedată de o novenă în care credincioșii fac reparație împreună cu mine, adunându-se împreună și împărtășind durerea mea ”.

   În anul 1939 Isus a spus din nou:

   „ - Doresc ca Sfântul Meu Chip să fie onorat într-un mod particular Marțea. ”

   Mama Maria Pierina de Micheli a simțit dorința Preasfintei Fecioare ca fiind din ce în ce mai arzătoare. Astfel obține permisiunea de la directorul ei spiritual și deși nu avea niciun suport financiar, a început activitatea, conform cerințelor lui Isus și Mariei. Pierina a obținut permisiunea fotografului Burner de a face copii Sfântului Giulgiu precum era reprodus de el și de asemenea a primit permisiunea de a face acest lucru de la Arhiepiscopia de Milan pe data de 9 August 1940.

   Atacurile Diavolului:

   Mijloacele financiare încă nu erau rezolvate, însă credința Pierinei își va spune cuvântul. Într-o dimineață, ea vede pe masa cea micuță un plic iar în momentul deschiderii sale găsește 11.200 de lire italiene. Diavolul, înnebunit de furie, o trântește la pământ vrând s-o înspăimânte și să împiedice distribuția medaliilor. O aruncă la pământ, pe coridor și pe scări, sfâșiind imaginile și fotografiile cu Sfântul Chip. Pierina însă îndură totul. Suportă și sacrifică totul pentru cinstirea Sfântului Chip.

   La început ea este îngrijorată de primirea medaliilor în locul scapularelor de pânză deoarece se simțise chemată pentru a le obține pe acestea din urmă. Astfel își va ridica ochii către Sfânta Fecioară și se va ruga pentru a obține pacea sufletească. 

   Pe data de 17 Aprilie 1943, Preasfânta Fecioară i-a apărut și i-a spus:

   „ - Fiica Mea, fi sigură, Medalia înlocuiește Scapularul cu aceleași promisiuni și favoruri – trebuie doar răspândită pe scară largă. Acum Inima Mea este legată de Sărbătoarea Sfântului Chip al Dumnezeiescului Meu Fiu. Spune-i Papei că Eu doresc acestă sărbătoare.”

   Apoi a binecuvântat-o și a dispărut.

   Astfel a început răspândirea devoțiunii către Preasfântul Chip al lui Isus și răspândirea medaliilor în onoarea Sa. Odată ce devoțiunea și medalia au fost răspândite în întreaga lume cu mult entuziasm, acestea au adus cu ele multe haruri extraordinare, convertiri și vindecări, asemeni unui testament și  unui semn divin lăsat de Dumnezeu pentru a atesta veridicitatea lor.

Moartea Sfânta a Pierinei:

   Motto-ul Mamei Maria Pierina de Micheli a fost: „ Dăruiește-i lui Isus, dăruiește-i Lui totul, dăruiește-i întotdeauna! ”

   Astfel dăruindu-i-se complet lui Isus în întreaga ei viață, la vârsta de 54 de ani, înconjurată de fiicele ei spirituale, Mama Pierina s-a alăturat celui pe care l-a iubit întreaga ei viață. Precum spunea ea în jurnalul său: „ Am simțit o dorință profundă de a trăi mereu unită cu Isus; de a-l iubi intens deoarece moartea putea fi doar un transport de iubire către Mirele meu, Isus. ’” ( 19 iulie 1941 – Jurnalul Pierinei)

   Sora Maria Pierina de Micheli a fost beatificată pe data de 30 Mai 2010 la Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma.