“Vă binecuvântez în această seară, în ajunul Rusaliilor. Aş
dori să vă reamintesc că orice efort al vostru în viaţa spirituală este
inutil, dacă nu trăiţi intimitatea cu Dumnezeu. Sunt puţine sufletele care L-au
descoperit pe Dumnezeu, chiar şi printre cei care spun că Îi aparţin. Puţine sunt sufletele care L-au descoperit
pe Dumnezeu ca prieten, cu atât mai puţine cele care L-au descoperit ca Tată.
În aproape toţi lipseşte intimitatea
cu Dumnezeu, lipseşte capacitatea de a intra în tăcere şi de a-L simţi pe
Dumnezeu ca parte din propria viaţă. Totuşi, sunteţi cu toţii invitaţi
să simţiţi contactul intim cu Mine; aveţi această posibilitate dacă Mă iubiţi
şi dacă reuşiţi să vă retrageţi în voi înşivă, în cea mai profundă parte a
fiinţei voastre, atât de misterioasă, secretă şi inviolabilă, acolo unde Eu
locuiesc. Ar trebui să percepeţi acest contact ca pe ceva care generează în voi
viaţa, pentru că Eu sunt Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul Vieţii. Aşa cum în
intimitatea dintre soţi se concepe viaţa, tot aşa, în intimitatea cu
Dumnezeu, sufletul zămisleşte viaţa lui Dumnezeu. Vă invit la această
intimitate, fără de care nu puteţi să mă găsiţi. Nu Mă
puteţi găsi în fenomene extraordinare, nici acolo unde este zgomot şi confuzie,
unde sunt prea multe cuvinte. Mă puteţi găsi doar în intimitatea sufletului şi
a vieţii voastre.
Vă rog să nu permiteţi nimănui să violeze intimitatea voastră cu
Dumnezeu, şi să faceţi în aşa fel ca spaţiul vostru interior să aparţină numai
Lui şi vouă, nimănui altcuiva. Nu lăsaţi ca otrava lumii, ceea ce este murdar
şi josnic să vă pătrundă şi să profaneze această intimitate, care este şi
sanctuarul vostru. Aici, în sanctuarul sufletului vostru, trebuie să staţi în
tăcere, îngenuncheaţi, să-L adoraţi pe Dumnezeu.
De asemenea, vă rog să
respectaţi intimitatea fiecărui suflet, s-o respectaţi întotdeauna. Îi rog în mod special pe preoţi:
ajutaţi fiecare suflet care vă este încredinţat să găsească înlăuntru spaţiul
de intimitate cu Dumnezeu, învăţaţi persoanele să respecte acest spaţiu în
celelalte suflete. Astfel creşte o comunitate sănătoasă: când unul îl ajută
pe celălalt să găsească şi să experimenteze intimitatea cu Dumnezeu şi să
o respecte în toţi. În acest respect se naşte Biserica, cea adevărată, care
este sanctuarul iubirii.
Respectarea intimităţii persoanei nu înseamnă că nu trebuie să fie
corectată. Mă adresez din nou preoţilor, dar şi părinţilor şi educatorilor:
lăsaţi ca persoana să se maturizeze, să fie liberă să crească înaintea lui
Dumnezeu. Nu liberă să facă ce vrea, ci liberă fiindcă este acceptată şi
respectată în libertatea sa de a creşte şi de a decide. Aşa procedează
Dumnezeu, care vă respectă întotdeauna libertatea. Lăsaţi întotdeauna ca ultimul
cuvânt să-I aparţină lui Dumnezeu şi niciodată vouă, chiar dacă sunteţi preoţi
sau educatori.
Lăsaţi ca Dumnezeu să-şi
împlinească lucrarea Sa în fiecare. Voi trebuie să pregătiţi terenul, aşa cum
grădinarul pregăteşte pământul pentru seminţe, însă nu e el cel care face să
crească seminţele. De aceea, vă sugerez să spuneţi lucrurile cu
delicateţe, însă clar. Ajutaţi persoanele care vă sunt încredinţate să ajungă
la o alegere existenţială clară; uneori, în suflete, pe lângă egoism, există şi
necunoaşterea adevăratului bine. Mai apoi, lăsaţi ca fiecare să aleagă în
libertate, şi nimic mai mult.
Vă spun tuturor: este sarcina voastră să arătaţi fraţilor voştri
adevărul, şi de a-i conduce, atât cât depinde de voi, la adevăr. Voi,
însă, respectaţi întotdeauna alegerile altora, chiar şi atunci când acestea
sunt dureroase, aşa cum Eu le respect, deşi văd că mulţi se pierd. Mulţi dintre voi ajung în faţa
sanctuarului adevărului şi nu pătrund în el. Acest lucru este teribil! Este ca
şi cum ar muri de foame în pragul sălii de banchet, unde masa este plină de
toate bunătăţile. Astfel trăiesc şi se sting multe suflete.
Educaţia şi formarea care nu
respectă persoana în intimitatea sa, în special în intimitatea sa cu Dumnezeu, reprezintă
o veritabilă formă de violenţă. Sufletul unei persoane nu este
ajutat să se maturizeze şi să crească, ci i se incalcă disciplina. Spaţiul său
intim este ocupat de regulă, de formă şi de lege; astfel, se crede că o
persoană este bună şi sfântă pentru că respectă regulile, iar acest lucru nu e
întotdeauna adevărat. Avem nevoie, cu siguranţă, de disciplină şi de
respectarea regulilor, dar acest lucru trebuie să se petreacă fără
constrângeri, fără impuneri şi fără niciun fel de violenţă. Persoana care e ajutată
să crească în credinţa în Dumnezeu şi în respectul pentru ceilalţi, se
orientează în mod firesc către adevărata disciplină interioară, care provine de
la legile lui Dumnezeu înscrise în fiecare dintre voi. De multe ori, însă, are
loc o mare dramă în perioada de creştere, deoarece conducerea sufletelor nu Îmi
este lăsată Mie, ci minţii umane, ştiinţei umane, fricii omului; iar frica
generează frică.
Întrebare: „Ce se întâmplă cu
oamenii din acele mişcări sau secte care Îl resping pe Dumnezeu şi, în multe
cazuri, îl adoră pe Satana”?
“Când vorbesc
despre o proastă educaţie, nu mă refer numai la anumite secte şi mişcări
aşa-zise spirituale care se opun lui Dumnezeu, unde există cu adevărat multă
violenţă. Din păcate, mă refer şi la anumite realităţi creştine, în care
se exercită violenţă asupra sufletelor, şi dacă aţi şti câtă! Să nu credeţi că
în mediul religios persoanele sunt mai respectate decât în alte părţi, şi că
sunt îndrumate mai bine: dacă lipseşte călăuzirea Mea, nivelul este acelaşi. În
multe mişcări creştine, comunităţi de credincioşi şi ordine religioase, există
persoane care se roagă şi se roagă, care se prezintă ca fiind drepţi, şi
care îşi umplu gura cu invocaţii la Spiritul Sfânt, dar care nu mă cunosc,
pentru că nu mă iubesc şi nu Mi se dăruiesc. Rămân egoişti şi ipocriţi. Nu sunt
călăuziţi de Dumnezeu şi nu-i pot călăuzi pe alţii; sunt orbi, călăuze altor
orbi; îi judecă pe alţii şi, nu arareori le provoacă celorlalţi daune imense;
ceea ce este mai rău e că fac acest lucru în numele lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ajuta cu adevărat pe altcineva fără Mine!
Cereti-mi mereu: “Aş dori,
Spirite Sfânt, să-ţi cer darul de a avea o relaţie vie şi vitală cu cele trei
persoane ale Preasfintei Treimi, şi harul de a trăi cu responsabilitate această
relaţie. Dăruieşte-mi şi dăruieşte-ne acest har.”
Ceea ce cereti este un mare dar şi, în acelaşi timp, o mare cucerire. În relaţia cu Preasfânta Treime
se află fundamentul întregii vieţi spirituale şi al întregii teologii; nu există nimic mai important
decât asta. Omul se trudeşte studiind
cine este Dumnezeu, cum să-L găsească pe Dumnezeu, ce face Dumnezeu, ce
calităţi posedă Dumnezeu; nu a înţeles că ceea ce cu adevărat contează
este relaţia sa cu Dumnezeu, deoarece în
relaţia intimă cu Dumnezeul Trinitar şi Unic stă esenţa vieţii, şi tot ceea ce
e necesar în viaţă şi după această viaţă. Trăind în Dumnezeu şi cu
Dumnezeu, se regenează şi îşi află justa dimensiune fiinţa voastră, inteligenţa
şi toate capacităţile voastre. Acest lucru, însă, trebuie să-l doriţi cu
sinceritate şi să-l căutaţi cu umilinţă, pentru că Dumnezeu nu vă impune nimic, nici chiar dragostea Sa. Vă caută neîncetat – dar nu vă
constrânge, vă iubeşte – dar nu vă oprimă, vă doreşte – dar nu vă posedă, vă
lasă liberi de a alege şi de a înţelege unde se află viaţa.
Vă binecuvântez astăzi, pentru ca în voi să fie mereu dorinţa de
Dumnezeu; dacă va fi o dorinţă sinceră, limpede, lipsită de ambiţii şi de
compromisuri, atunci vă voi conduce negreşit acolo unde trebuie, adică la Tatăl
prin Fiul. Isus şi cu Mine suntem la lucru fără încetare, pentru ca fiecare
dintre voi să ajungă la plinătate, şi tot ceea ce facem este pentru viaţa
voastră. Totul trece prin vieţile noastre,
pentru a vă conduce la viaţa Tatălui.
Vă iubesc mult şi vă ocrotesc; vă dau har pentru a deschide în voi şi
în sufletele fraţilor voştri un spaţiu din ce în ce mai mare, spaţiul vieţii
care curge între creatură şi Creator, spaţiul de dragoste infinită care vă
regenerează încontinuu.
Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu