Litanie către Sfântul Apostol Ioan ✝️

Doamne, miluieşte-ne,

Cristoase, miluieşte-ne,

Doamne, miluieşte-ne,

Cristoase, auzi-ne,

Cristoase, ascultă-ne,

Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi,

Sfinte Ioan, apostol al Iubirii Sfinte, roagă-te pentru noi*

Sfinte Ioan, ucenic preaiubit de Isus, * (In. 13:23-25, In. 19:26-27)

Sfinte Ioan, care ai fost ucenicul lui Ioan Botezătorul, * (In. 1.35-40)

Sfinte Ioan, care ai fost chemat de Isus spre a-i sluji împreună cu fratele tău Iacob, * (Mt. 4,21-22)

Sfinte Ioan, care ai fost numit fiul tunetului, * (Mc. 3,17)

Sfinte Ioan, care ai fost prezent la Nunta din Cana, * (In. 2,1-12)

Sfinte Ioan, care ai fost prezent la Învierea fiicei lui Iair, * (Mc. 5,37, Lc. 8,51)

Sfinte Ioan, care ai fost învățat de Isus că acela  care nu este împotriva misiunii evanghelice este pentru aceasta, * (Lc. 9, 49-50)

Sfinte Ioan, căruia Isus i-a spus că Fiul omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască, * (Lc. 9, 54-56) 

Sfinte Ioan, care l-ai văzut pe Isus schimbându-se la față pe Muntele Tabor, * (Mt. 17,1, Mc. 9,2, Lc. 9,28-36)

Sfinte Ioan, care ai fost trimis de către Isus, să pregătești Paștele împreună cu Petru, * (Lc. 22,8)

Sfinte Ioan, care ți-ai sprijinit capul pe pieptul lui Isus, la Cina cea de Taină, * (In. 13,23-25)

Sfinte Ioan, care ai fost chemat de Isus pentru a-l însoți în agonia din Grădina Ghetsimani, * (Mc. 14,33)

Sfinte Ioan, care l-ai urmat pe Isus în Patima Sa, * (Lc. 22, 54-62)

Sfinte Ioan, care ai stat la piciorul crucii alături de Mama lui Isus, Preasfânta Fecioară Maria, * (In. 19, 25-27)

Sfinte Ioan, care ai devenit fiul Fecioarei Maria la piciorul Crucii, * (In. 19,25-27) 

Sfinte Ioan, care atunci când ai ajuns la mormântul lui Isus și l-ai văzut gol, ai crezut în Învierea Sa, * (In. 20: 1-9)

Sfinte Ioan, care ai spus că Dumnezeu este lumină, iar cine îl iubește pe fratele său, rămâne în lumină, * (1 In. 1,5, 1 In. 2,10)

Sfinte Ioan, care ai spus că Dumnezeu rămâne în cel care îl mărturisește pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu și în cel care respectă poruncile sale, * (1 In. 3,24; 4,15,)

Sfinte Ioan care ai spus că Dumnezeu este iubire, iar cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el, * (1 In. 4,16)

Sfinte Ioan, care ai spus că porunca lui Dumnezeu este să credem în numele Fiului său, Isus Cristos și să ne iubim unii pe alții, * (1 In. 3, 23)

Sfinte Ioan care ne-ai învățat că iubirea înseamnă să respectăm legile lui Dumnezeu, * (1In 5,3; 2In. 1,6,) 

Sfinte Ioan, care ai spus că îi putem iubi pe copiii lui Dumnezeu, doar dacă îl iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile sale, * (1 In. 5,2)

Sfinte Ioan, care ai spus că dragostea adevărată alungă frica, * (1 In. 4,18)

Sfinte Ioan, care ne-ai învățat să ne iubim unii pe alții, nu doar cu limba și cuvântul, ci cu fapta și adevărul, * (1 In. 3,18)

Sfinte Ioan, care ai spus că Dumnezeu a poruncit ca oricine îl iubește pe Dumnezeu, să îl iubească și pe fratele său, * (1 In. 4,21)

Sfinte Ioan, care ai spus că oricine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său, nu este din Dumnezeu, * (1 In. 3,10)

Sfinte Ioan, care ai spus că cel care nu iubește, rămâne în moarte, iar cel care îl urăște pe fratele său este un criminal, * (1 In 3, 14-15)

Sfinte Ioan, care ai spus că nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul Său, ca jertfă pentru păcatele noastre, * (1 In. 4,10)

Sfinte Ioan, care i-ai spus lui Gaius că nu ai o bucurie mai mare decât aceea de a ști că fiii tăi trăiesc în adevăr, * (3 In. 1,4)

Sfinte Ioan, înger al Apocalipsei, *

Sfinte Ioan, învățător al iubirii față de Dumnezeu și aproapele, *

Sfinte Ioan, model de castitate și iubire sfântă, *

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi.

Roagă-te pentru noi, Sfinte Apostol Ioan,

Ca să ne facem vrednici de făgăduințele lui Cristos,

Sa ne rugam:

O, Dumnezeule care l-ai înflăcărat pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan cu flacăra iubirii tale, dă-ne, te rugăm, harul de a-l avea drept călăuză și ocrotitor pe pământ, ca astfel să putem crește în iubirea față de Tine și de aproapele nostru și să devenim vrednici de a te iubi veșnic în Cer. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugăciune către Arhanghelul Mihail pentru darul iubirii sfinte

Sfinte Mihail, tu ești apărătorul și protectorul nostru împotriva răului. Pune Scutul tău de Adevăr asupra noastră și apără-ne în lupta pe care Satana o duce împotriva Adevărului. Ajută-ne să vedem calea cea dreaptă a Iubirii Sfinte. Luminează alegerile noastre între bine și rău, punându-ne mereu sub ocrotirea Scutului tău de Adevăr. Amin.

Medjugorje: Mesajul Reginei Păcii – Apariția anuală către Jakov

Sfânta Fecioară a venit cu Pruncușorul Isus în brațe.

Apariția a început la ora 14:45 și a durat 8 minute.

Sfânta Fecioară, prin intermediul lui Jakov, a transmis următorul mesaj:

„Dragi copii,

astăzi, în această zi de har, în mod deosebit vă invit să nu trăiți viața tindând spre obiectivele pământești și să nu căutați pacea și bucuria în lucrurile pământești, deoarece, în acest fel, viața voastră este cuprinsă de întuneric și nu vedeți sensul vieții voastre.

Copilașilor, deschideți poarta inimii voastre lui Isus, permiteți-I să cuprindă întreaga voastră viață, pentru ca să puteți începe să trăiți în iubirea și în milostivirea lui Dumnezeu.

Copiii mei, numai cu Isus în inimile voastre veți cunoaște adevăratul scop al vieții voastre și veți tinde spre mântuirea veșnică.

Eu vă binecuvântez cu binecuvântarea mea maternă.”

(cu Aprobare Ecleziastică)

Ghid pentru Spovadă: pentru un examen de conștiință după Cele Zece Porunci

Mai întâi să reflectăm asupra Poruncii Iubirii pe care ne-a dat-o Isus: să ne întrebăm dacă L-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, deoarece aceasta este temelia tuturor poruncilor și, în lumina ei, trebuie să analizăm respectarea fiecărei porunci.

Pentru a-L iubi pe Dumnezeu trebuie să-L cunoaștem, iar pentru aceasta trebuie să înțelegem în profunzime poruncile Sale.

1. Prima poruncă vorbește despre recunoașterea lui Dumnezeu ca Domn al întregii creații și despre faptul de a nu avea alți dumnezei în locul Lui.

Dumnezeii falși sunt aceia pe care oamenii îi pun înaintea iubirii față de Dumnezeu: confortul personal, aparența, bogăția, dorințele senzuale, reputația, distracția etc.

Orice lucru, loc sau chiar persoană care nu este onorată ca un dar provenit de la Dumnezeu devine un dumnezeu fals în sufletul acelei persoane care pune aceste lucruri înaintea Domnului.

O altă practică frecventă este aceea de a considera binele și succesul ca fiind realizate doar prin efortul omenesc și de a nu recunoaște că ele provin, înainte de toate, din iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Efortul omenesc devine un idol atunci când nu mai recunoaștem atotputernicia și ajutorul lui Dumnezeu și punem succesul uman mai presus de Creator. Este important să realizăm că orice efort omenesc este rodul grijii lui Dumnezeu pentru noi și că fiecare persoană și fiecare lucru bun din viața noastră provin de la El.

2. A doua poruncă vorbește despre a nu folosi în zadar numele lui Dumnezeu.

În limbajul cotidian, numele lui Dumnezeu, respectiv al lui Isus, a devenit un termen colocvial frecvent, folosit pentru a exprima surpriză, frică sau mânie. Motivația lăuntrică a inimilor noastre, însă, atunci când rostim aceste nume, trebuie să fie numai de reverență, omagiu și respect.

Această poruncă se referă și la păcatul blasfemiei, ori de câte ori numele lui Dumnezeu, al lui Isus, al Fecioarei Maria, al îngerilor, al sfinților și al sufletelor răposaților sunt profanate și se folosesc în înjurături.

3. Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului.

Această poruncă explică faptul că omul trebuie să meargă la biserică duminica și în zilele de sărbătoare, să se odihnească și să nu facă munci inutile în această zi și nici să-i pună pe alții să le facă. O muncă care nu este necesară este aceea care poate aștepta fără probleme ziua următoare. Activitățile acestei zile ar trebui să fie legate în principal de caritate: îngrijirea bolnavilor, a persoanelor cu dizabilități și a celor nevoiași, oferirea de hrană celor întristați, ajutorarea celor aflați în nevoie și îngrijirea celor care se confruntă cu dificultăți fizice, psihice sau emoționale. Această zi ar trebui dedicată unei spiritualități care izvorăște dintr-o inimă ce dorește să-L iubească, să-L laude pe Dumnezeu și să petreacă timp cu El.

4. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.

Respectul față de părinți trebuie să izvorască din aprecierea rolului pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru ei în viața noastră. Chiar dacă nu toți părinții sunt buni, să ne amintim că Dumnezeu Însuși i-a ales pentru noi, conform planului Său pentru fiecare dintre noi. În tinerețe, cinstirea părinților se manifestă prin respectarea autorității părintești, iar mai târziu, când îmbătrânesc, îi cinstim îngrijindu-ne de bunăstarea lor fizică și emoțională. Odată cu înaintarea în vârstă, este necesar să fim cei care le poartă de grijă. Dacă ne sustragem acestei responsabilități, înseamnă că vom încălca această poruncă. Atunci când îi cinstim și îi respectăm pe părinții noștri, Îl cinstim și Îl respectăm pe Dumnezeu.

5. Să nu ucizi.

Orice formă de omucidere constituie o încălcare a acestei porunci. Un întreg domeniu, cel al avortului, a fost construit în jurul încălcării acestei porunci. Aceasta include și utilizarea celulelor stem embrionare. O altă încălcare gravă este acceptarea eutanasiei și a sinuciderii. Viața umană trebuie respectată din momentul conceperii până la moartea naturală. Dumnezeu a creat viața și numai El are dreptul de a o chema înapoi la Sine, iar orice încălcare a acestei porunci reprezintă o încercare inutilă a omului de a-și controla propriul destin. Acceptarea voinței lui Dumnezeu exclude o asemenea atitudine și stă la baza respectării tuturor poruncilor.

6. Să nu săvârșești fapte de desfrânare.

Ca și în cazul celorlalte porunci, încălcarea acesteia are loc mai întâi în inimă. Desfrânarea presupune, de obicei, consimțământul a două persoane, dar poate fi săvârșită și de o singură persoană și chiar numai în inimă. Actul sexual a fost creat de Dumnezeu în scop procreativ. În afara acestui context, orice gând sau faptă care încalcă puritatea inimii omului este un păcat, dacă are loc în afara căsătoriei. Plăcerea sexuală devine în societatea contemporană un instrument de divertisment, prin care omul își pune propria plăcere mai presus de ascultarea de Dumnezeu și de dorința de a-I fi plăcut. Actul sexual nu trebuie redus la o alegere liberă la care toți pot participa în afara căsătoriei, deoarece scopul nostru trebuie să fie acela de a căuta mereu să-i fim plăcuți lui Dumnezeu.

7. Să nu furi.

Furtul este o iubire dezordonată de sine. Încălcând această poruncă, omul se pune mai presus de voința lui Dumnezeu, pierzând respectul pentru limitele a ceea ce îi aparține. Pe scurt: ia ceea ce nu este al lui. Este furt și atunci când omul „fură” buna reputație a cuiva, distrugând-o prin cuvinte rele. Aici se include și furtul credinței din inima cuiva, atunci când omul deformează credința celuilalt prin cuvinte sau fapte. Fiecare mic furt îl încurajează pe om să fure lucruri tot mai mari și mai importante.

8. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

Păcatele de calomnie și defăimare încalcă această poruncă. Lipsa de respect și încălcarea ei au loc mai întâi în inimă, deoarece lipsește caritatea din inima persoanei care nu respectă Adevărul în cuvintele sale. Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele trebuie să vegheze asupra inimii în respectarea acestei porunci. Omul care o încalcă trebuie să se convertească la Adevăr.

9. Să nu dorești femeia aproapelui tău.

Și această poruncă trebuie respectată mai întâi în inima omului. Inima este călăuza omului, iar acolo unde merge inima, îl urmează și omul. Este necesar ca omul să evite cu prudență orice invidie față de soțul sau soția altei persoane și să respecte jurămintele matrimoniale făcute de fiecare cuplu. În societatea contemporană, importanța căsătoriei este neglijată și multe cupluri nici măcar nu se căsătoresc înainte de a conviețui, iar dintre cei care o fac, destui nu mai văd căsătoria ca un reper pentru proiectele lor de viitor și ajung astfel să-și trădeze partenerul, provocând multă suferință. Inima noastră trebuie să păstreze dorința de a rămâne statornică pe calea dreptății, respectând această poruncă.

10. Să nu dorești nimic din ceea ce aparține aproapelui tău.

Ascultarea de această poruncă trebuie să aibă loc în inimă, deoarece invidia începe mai întâi în inimă, înainte de a se materializa într-un act propriu-zis. Sufletului îi este permis să admire bunurile altora, dar nu să le dorească. Fiecare suflet este chemat să-și țină dorințele sub control, în acord cu voința lui Dumnezeu pentru el. Providența lui Dumnezeu este desăvârșită pentru fiecare suflet, iar cei care au mai mult sunt chemați să împartă cu cei care au mai puțin, deoarece acesta este modul în care Dumnezeu dorește să-i ajute pe cei mai nevoiași.

Ascultarea de Cele Zece Porunci înseamnă ascultarea de fiecare dintre ele, nu doar de unele. Ea trebuie să izvorască dintr-o inimă plină de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele și cere „da”-ul fiecăruia dintre noi. Ele reflectă o responsabilitate pe care o avem cu toții și pentru care, la sfârșitul vieții noastre, va trebui să dăm socoteală Iubirii Veșnice care este Dumnezeu.

Sursa: canalul Drumul spre Dumnezeu de pe WhatsApp: https://whatsapp.com/channel/0029Vb79yd77T8bgZWJUYD2F

Novena de Crăciun - Cele nouă Excese ale iubirii (Luisa Piccarreta) - A noua zi/A noua oră

Textul Novenei

Iubirea agonizantă

Isus: „Fiica mea, starea mea este din ce în ce mai dureroasă. Dacă mă iubești, ține-ți privirea fixată asupra mea, pentru a vedea dacă poți aduce puțină alinare micului tău Isus. Un cuvânt de iubire, o mângâiere, un sărut, vor da o pauză plânsului și suferințelor mele.

Ascultă, fiica mea, după ce am dat opt excese din iubirea mea, pe care omul mi le-a răsplătit atât de rău, iubirea mea nu a renunțat și a vrut să adauge un al nouălea la al optulea exces; și aceasta a fost anxietatea, suspinele aprinse, flăcările dorinței, pentru că am vrut să părăsesc pântecele mamei mele pentru a îmbrățișa omul, iar acest lucru a redus mica mea Umanitate, încă nenăscută, la o asemenea agonie încât eram pe punctul de a-mi da ultima suflare. Și când eram pe punctul de a-mi da ultima suflare, Divinitatea mea, care era inseparabilă de mine, mi-a dat înghițituri de viață, și astfel mi-am reluat viața, pentru a-mi continua agonia și a mă întoarce din nou să mor.

Acesta a fost al nouălea exces al iubirii mele: să agonizez și să mor din cauza iubirii continue pentru creatură. O, ce lungă agonie de nouă luni! O, cum m-a sufocat iubirea și m-a făcut să mor! Și dacă nu aș fi avut Dumnezeirea în mine, care mi-a redat viața de fiecare dată când eram pe punctul de a muri, iubirea m-ar fi consumat înainte de a ieși la lumina zilei.

Apoi a adăugat: „Uită-te la mine, ascultă-mă, cum mă chinui! Cum îmi bate, gâfâie, arde micuța mea inimă! Uită-te la mine, acum mor!” Și a căzut într-o tăcere profundă.

Mă simțeam ca și cum aș fi murit, sângele mi s-a înghețat în vene și, tremurând, i-am spus: „Iubirea mea, viața mea, nu muri, nu mă lăsa singură! Tu vrei iubire, iar eu te voi iubi, nu te voi mai părăsi niciodată. Dă-mi flăcările tale, ca să te pot iubi mai mult și să mă consum în întregime pentru tine.”

————————-

Meditații asupra acestui Exces de iubire

Din “Cartea Cerului - Scrierile Luisei Piccarreta”, Volumul 35 - 28 decembrie 1937

Așa cum a făcut cu Luisa, Isus se adresează și nouă: [...] „Fiica iubirii mele, lasă-mă să mă desfăsor liber, pentru că nu mai pot să mă abțin. Cât de greu este să iubești și să nu fii iubit în schimb, și să nu ai pe nimeni căruia să-i poți exprima surprizele iubirii tale! Este cea mai de nedescris durere pentru Ființa noastră Supremă; de aceea, ascultă-mă. Acum trebuie să știi că am venit pe pământ pentru a-mi salva locuințele. Omul este locuința mea, pe care am creat-o cu atâta iubire, la care, pentru a o face demnă de Mine, au contribuit Puterea mea și arta creativă a Înțelepciunii mele. Această locuință era o minune a Iubirii noastre și a mâinilor noastre divine. Acum, retrăgându-ne din voința noastră, locuința noastră a devenit dărăpănată, întunecată și un loc de locuit pentru dușmani și hoți. Ce durere a fost aceasta pentru noi!

Așadar, viața mea aici de pe pământ a servit la restaurarea și salvarea acestei locuințe, pe care o formasem cu atâta iubire. Era și a noastră și era necesar să o salvăm pentru a putea locui din nou în ea. Prin urmare, pentru a o salva, am oferit toate remediile posibile și imaginabile: mi-am oferit propria Viață pentru a o fortifica, pentru a o cimenta din nou, mi-am revărsat tot Sângele pentru a o curăța de toată murdăria și, prin moartea mea, i-am redat viața pentru a o face demnă să-l primească din nou ca locuitor pe Cel care o crease.

Acum, după ce am oferit toate mijloacele pentru a salva locuința noastră, era potrivit să-l salvăm pe Regele care urma să o locuiască. Iubirea noastră a rămas la jumătatea drumului, blocată, ca și cum ar fi fost suspendată și oprită în calea sa; prin urmare, Regatul Voinței noastre va servi pentru a salva acel Fiat respins de creatură, pentru a-i da acces în locuința sa, pentru a-l face să domnească și să domine ca Suveranul care este. Nu ar fi o lucrare demnă de Înțelepciunea noastră creatoare să salvăm locuințele și să-L lăsăm pe Cel care trebuie să le locuiască rătăcind, în aer liber, fără un regat și fără stăpânire. A salva locuințele și a nu-L salva pe El Însuși, nici a nu-L lăsa să locuiască în locuințele salvate, ar fi absurd, ca și cum nu am avea puterea suficientă să ne salvăm pe noi înșine; acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Dacă am putut să salvăm opera noastră creatoare, vom putea să ne salvăm viața în opera noastră.

Da, vom avea Împărăția noastră, vom face minuni nemaiauzite pentru a o avea! Iubirea noastră își va încheia călătoria, nu va rămâne la jumătatea drumului, își va arunca lanțurile, își va continua cursul, aducând balsam rănilor voinței umane, va împodobi aceste locuințe cu ornamente divine și, cu imperiul său, va chema Fiatul nostru să locuiască și să domnească, acordându-i toate drepturile care i se cuvin. Dacă nu exista siguranța Împărăției Voinței Mele, ce rost ar avea să reparăm și să restaurăm aceste locuințe?

Ah, fiica mea, tu nu înțelegi pe deplin ce înseamnă să nu faci voia noastră! Toate drepturile noastre ne sunt luate, iar multe dintre viețile noastre divine sunt sufocate. Iubirea noastră a fost și este atât de mare încât, în fiecare act al creaturii, am vrut să ne creăm pe noi înșine pentru a ne face iubiți, pentru a ne face cunoscuți și pentru a fi într-un schimb continuu de viață între creaturi și noi. A face acest lucru fără voința noastră este imposibil; numai ea are puterea și virtutea de a face creatura adaptabilă pentru a primi viața noastră divină și pune în mișcare iubirea noastră pentru a ne crea pe noi înșine în actul creaturii.

Trebuie să știi că în fiecare act pe care creatura îl face în voința noastră, o forță irezistibilă ne cheamă: o privim, ne reflectăm în ea și, cu o iubire căreia nu îi putem rezista, ne creăm viața; și dacă ai ști ce înseamnă să ne creăm viața! O astfel de manifestare de iubire pătrunde în ea încât, în accentul nostru de iubire, spunem: „Ah, creatura ne-a făcut să ne formăm viața în actul ei! Simțim egalitatea iubirii, a sfințeniei, a gloriei noastre și așteptăm cu nerăbdare repetarea continuă a acțiunilor sale în voința noastră, pentru a ne repeta viața, pentru a ne avea în acțiunea sa iubindu-ne pe noi înșine, glorificându-ne pe noi înșine. Și atunci avem adevăratul scop al Creației: ca totul să ne servească; chiar și cea mai mică acțiune a creaturii servește pentru a repeta viața noastră și pentru a arăta iubirea noastră. Prin urmare, a trăi în voința noastră va fi totul pentru noi și totul pentru creație.”

Rugăciune 🙏🏻

Dragul meu Pruncușor Isus, îmi doresc ca, atunci când vei deschide ochii la lumina acestei lumi, să te vezi înconjurat de mulțimile operelor Tale, fiecare dintre ele spunându-ți împreună cu mine: „Te iubesc, Te iubesc, Te iubesc! Te binecuvântez, Îți mulțumesc, Te ador!” Împreună cu toate acestea, aș dori să-Ți sărut pentru prima dată buzele de pruncușor!

Imediat după ce Te-ai născut, Te-ai refugiat, tremurând, în brațele Maicii Tale cerești, iar Ea Te-a strâns la pieptul ei, Te-a sărutat, Te-a încălzit, Te-a hrănit cu laptele ei și Ți-a liniștit plânsul.

Și eu, Pruncușorul meu Isus, vreau să mă așez în brațele Mamei tale și să-mi depun sărutul pe al ei; vreau să-mi vărs iubirea pentru tine în laptele ei feciorelnic, ca să te hrănesc cu iubirea mea. Tot ce a făcut ea pentru tine, vreau să fac și eu pentru tine.

Copilașul meu iubit, vezi, eu nu sunt singură; am totul cu mine: am soarele să te încălzească și, să-ți usuce lacrimile, am toate faptele tale. Tu plângi și suspini pentru că nu te vezi iubit; dar eu, cu iubirea mea pentru tine, vreau să-ți cânt un cântec de leagăn care te va împăca cu somnul, pentru ca să-mi fie mai ușor să invoc din tine, când te vei trezi, Împărăția FIAT-ului tău divin. 

(Cf.: Pelerinajul evlavios al sufletului în Opera Voinței Divine - Ora a noua)

16 decembrie 1928 - Volumul 25 - Luisa scrie: Meditam și, întrucât astăzi era începutul Novenei către Pruncușorul Isus, mă gândeam la cele Nouă Excese despre care Isus mi-a vorbit cu atâta tandrețe în timpul Întrupării Sale, care sunt scrise în primul volum, și simțeam o mare repulsie să i le menționez confesorului meu, pentru că el mi-a spus, când le-a citit, că vrea să le citească în public în capela noastră. Acum, în timp ce mă gândeam la aceasta, micuțul meu Prunc Isus a apărut în brațele mele, micuț, micuț, mângâindu-mă cu mânuțele sale mici și spunându-mi: 

„Cât de frumoasă este fiica mea! Cât de frumoasă este! Cât de mult trebuie să-ți mulțumesc că M-ai ascultat”.

Iar eu am spus: „Iubirea mea, ce spui? Eu trebuie să-ți mulțumesc pentru că mi-ai vorbit și m-ai învățat cu atâta dragoste, dându-mi atâtea lecții pe care nu le meritam”. Iar Isus a spus: „Ah, fiica mea, câți dintre cei cărora vreau să le vorbesc nu mă ascultă și mă reduc la tăcere, sufocându-mi flăcările. Așadar, trebuie să ne mulțumim reciproc, tu mie și eu ție. Și atunci, de ce vrei să te opui citirii celor Nouă excese? Ah! Nu știi câtă viață, câtă iubire și har conțin ele! Trebuie să știi că cuvântul meu este creație, și povestindu-ți cele nouă excese ale iubirii mele în Întrupare, nu numai că am reînnoit iubirea pe care am avut-o întrupându-mă, ci am creat o iubire nouă pentru a investi creaturile și a le câștiga pentru a se dărui mie. Aceste Nouă Excese ale iubirii mele, manifestate cu atâta iubire tandră l și simplitate, au constituit preludiul multor lecții pe care a trebuit să ți le dau despre Fiatul meu Divin pentru a forma Împărăția sa, iar acum, pe măsură ce le citești, iubirea mea se reînnoiește și se dublează. Nu vrei, atunci, ca iubirea mea, dublându-se, să se reverse și să învețe alte inimi, astfel încât, ca un preambul, ele să se predispună spre lecțiile voinței mele, pentru a o face cunoscută și a o face să domnească?

Iar eu: „Dragul meu Copil, cred că mulți au vorbit despre Întruparea Ta”.

Iar Isus: „Da, da, au vorbit, dar erau cuvinte luate de pe malul mării iubirii Mele, așa că sunt cuvinte care nu posedă nici tandrețe, nici plinătatea vieții. În schimb, acele câteva cuvinte pe care ți le-am spus, eu ți le-am spus din viața sursei iubirii mele și ele conțin viață, o forță irezistibilă și o asemenea tandrețe încât numai cei morți nu se vor simți mișcați să plângă, micuță Copilă, care ai suferit atâtea dureri din pântecele Mamei mele Cerești”.

După aceea, primul exces al iubirii lui Isus în Întrupare a fost citit în capelă de către Confesor, iar dulcele Isus al meu a ascultat cu atenție din interiorul meu și, trăgându-mă spre El, mi-a spus: „Fiica mea, cât de fericit mă simt ascultându-i, dar fericirea mea crește ținându-te în această Casă a Voinței mele[1], pentru că amândoi suntem ascultători, eu a ceea ce ți-am spus și tu a ceea ce ai auzit de la Mine; Iubirea mea crește, fierbe și se revarsă, simte, simte cât de frumoasă este! Cuvântul conține suflul, și pe măsură ce cineva vorbește, cuvântul poartă suflul, care, ca aerul, circulă din gură în gură și comunică puterea Cuvântului meu creator, iar noua Creație pe care cuvântul meu o conține coboară în inimi. Ascultă, fiica mea, în Răscumpărare am avut compania Apostolilor mei și am fost numai iubire printre ei pentru a-i instrui, fără a precupeți niciun efort pentru a pune bazele Bisericii mele. Acum, în această Casă, simt compania primilor copii ai Voinței mele și simt că scenele mele pline de iubire se repetă când te văd printre ei, care cu toată iubirea doresc să împărtășească lecții despre Fiatul meu divin pentru a pune bazele Împărăției Voinței Mele Divine. Dacă ați ști cât de fericit mă simt când vă aud vorbind despre Voința mea Divină, aștept cu nerăbdare să vorbiți, pentru a vă putea asculta și a simți fericirea pe care mi-o aduce Voința Mea Divină.”

———————————

Concluzia novenei

Așa am petrecut zilele novenei (scrie Luisa). Când a sosit ajunul, m-am simțit mai aprinsă ca niciodată de o fervoare neobișnuită și eram singură în cameră, și iată că Pruncul Iisus mi-a apărut înainte, frumos, da, dar tremurând, ca și cum ar fi vrut să mă îmbrățișeze, și m-am ridicat și am alergat să-L îmbrățișez, dar în timp ce Îl îmbrățișam, El a dispărut; și acest lucru s-a repetat de trei ori. Eram atât de emoționată și entuziasmată încât nu pot explica.

——————————-

Dintr-o scrisoare a Sfântului Hannibal Maria Di Francia către Luisa: J.M.J.A. Messina, 14 februarie 1927

[...] Vă spun, de asemenea, că citind cele nouă Excese de iubire, ale căror schițe le avem deja pregătite, omul este uimit de imensa Iubire și suferință a Domnului nostru Isus Cristos, Cel binecuvântat care a suferit din iubire pentru noi, pentru mântuirea sufletelor. În nicio carte nu am citit o Revelație atât de emoționantă și de pătrunzătoare pe această temă! […]

Sursa traducerii în limba română: canalul Drumul spre Dumnezeu de pe WhatsApp: https://whatsapp.com/channel/0029Vb79yd77T8bgZWJUYD2F

Sursa originală: https://www.divinovoleredivinoamore.it/novena-di-natale/9-giorno-novena-di-natale