Puterea Crucii (Mesajul Fecioarei Maria din 14 septembrie 2012 la Inaltarea Sfintei Cruci, Stefania Caterina)

”Dragi copii, vă binecuvântez în această zi importantă în care cinstiți Crucea Fiului Meu. Astăzi nu sărbătoriți doar amintirea Patimii Mele, ci memorialul puterii care emană din Cruce. Adesea, voi uitați de puterea Crucii care este mare, foarte mare.

Pe Cruce, Isus m-a încredințat lui Ioan, iar pe Ioan mi l-a încredințat Mie. În acel moment, maternitatea mea a explodat în toată puterea sa. Maternitatea era un dar pus în mine încă din momentul conceperii, dar Crucea, Moartea și Învierea Fiului Meu l-au activat pe deplin; același lucru s-a întâmplat cu Ioan și cu mulți alții de-a lungul secolelor.

Toate harurile pe care Dumnezeu vi le-a dat în momentul conceperii și prin Botez, ar fi inactive în voi fără puterea care izvorăște din Crucea lui Isus. Crucea e mult mai mult decât un simbol care amintește de Jertfa Fiului Meu: din Cruce emană puterea lui Dumnezeu, care a devenit lucrătoare prin Jertfa lui Isus. De aceea Crucea este pusă pe altare, pentru că ea mărturisește puterea prezentă în Sacrament în virtutea Jertfei Fiului Meu. Pentru creștini, Crucea nu este simbolul morții, pentru că ea acționează în vederea Învierii.

Astăzi, vă invit să vă reînnoiți fidelitatea voastră față de Fiul Meu care acționează în voi prin puterea Crucii. Fiecare din voi e chemat să-și poartea propria Cruce, dar nu pentru a fi strivit de Cruce, ci pentru a fi umplut de puterea care emană din ea și care vă conduce direct la Înviere, cu condiția să purtați Crucea cu Iubire pentru Fiul Meu.

Oferiți pe altare toate darurile pe care le-ați primit de la Dumnezeu, pentru ca puterea Crucii să le reînnoiască și să le întărească pentru vremurile speciale care vă așteaptă: timpuri pline da haruri dar și de lupte și greutăți prin care va trebui să treceți pentru a învinge. Spunându-vă aceastea nu doresc să vă înspăimânt; nu aveți de ce să vă temeți pentru că Dumnezeu vă va da mereu puterea pentru a împlini ceea ce vi se cere.

Ca Mamă, doresc să vă previn că vă așteaptă vremuri grele; o mamă nu ascunde niciodată fiilor săi pericolul, chiar dacă aceasta ar putea să-i tulbure. Faceți în așa fel ca puterea Crucii să vă însoțească mereu, uniți-vă cu Crucea lui Isus, pentru că fără ea darurile voastre nu se vor putea deschide și acționa în situațiile care vă stau înainte. Fără puterea Crucii nu se poate activa puterea Învierii.

În timpurile care vin, va fi inevitabilă confruntarea cu spiritul lumii; mai devreme sau mai târziu, aceasta va avea loc. Dacă nu ar avea loc, nu ați fi un semn de contradicție; amintiți-vă că sunteți o piatră de poticnire pentru lume, așa cum a fost Isus, și de aceea lumea vă consideră foarte incomozi. Veți fi un semn de contradicție tot mai evident și mai mare. De fapt, Dumnezeu acționează în inimile oamenilor de bunăvoință pentru a forma un popor nou, credincios Lui până la capăt; acest popor va fi un mare semn de contradicție. Conflictul între poporul nou, reînnoit în Spiritul Sfânt, și cel vechi, legat de propriile interese, va fi inevitabil.

Și în Biserică vor fi mari conflicte între cei care vor fi deschiși noutății timpurilor și cei care nu vor fi. E drept să fie așa, pentru că numai astfel va putea Dumnezeu să-Și reînnoiască Biserica. Biserica nu poate fi o asociație de persoane unite între ele pentru scopuri religioase, neschimbată de secole. Biserica este un popor viu pe care Spiritul Sfânt îl călăuzește și-l modelează neîncetat, în care persoanele sunt unite între ele de iubirea lui Cristos pentru a mărturisi lumii această iubire, spre slava Tatălui.

Se pregătesc vremuri noi pentru omenire și drumuri noi pentru poporul lui Dumnezeu. Noutatea lui Dumnezeu nu e niciodată o revoluție violentă, ci e un proces de reînnoire și de transformare care pornește din inima fiecărui om de bunăvoință și se transmite altor oameni, până când reînnoiește mulțime de oameni. Este un ferment care face să dospească aluatul, după cum v-a explicat Isus. Așa a fost la venirea Sa: puțini oameni, înflăcărați de iubirea divină, au mărturisit învățătura Sa și mulți au crezut. Dumnezeu transformă fără să distrugă, pentru că dorește să recupereze tot binele din fiecare dintre voi. Și în Biserică există mult bine care nu se va pierde; totuși, Fiul Meu dorește ca Biserica Sa să manifeste în plinătate viața Preasfintei Treimi, unica viață care poate salva. De aceea, mâna Sa va trece prin Biserică și va repara tot ceea ce e deviat, va îndrepta cărările strâmbe, se va manifesta poporului Său ca unicul Domn.

De multe ori, Domnul meu m-a trimis la voi pentru a vă ajuta să înțelegeți voința Sa, pentru a vă consola pe drumul vostru pe Pământ, un drum spinos, pe care-l cunosc bine. Am apărut în multe locuri de pe Pământ și v-am chemat fără încetare la bine, la viața cu Dumnezeu, la pocăință. V-am vindecat adesea de bolile voastre. Ca o Mamă adevărată m-am aplecat asupra voastră, dar nu am venit doar pentru a vă consola: am venit pentru a vă învăța lucrurile lui Dumnezeu, pentru a vă indica un drum, însă puțini l-au înțeles.

Adesea v-ați limitat să-mi cereți doar un har, fără să primiți ceea ce doream să vă spun. Ca și copiii încăpățânați, ați continuat să megeți pe drumul vostru, fără să vă schimbați pe voi înșivă, mulțumindu-vă cu o mângâiere de-a mea fără să vă aruncați în brațele mele. Ați umplut sanctuarele mele, cele pe care voi înșivă le-ați construit, pentru a-mi aduce durerile voastre, fără să luați ceea ce cu adevărat voiam să vă dau: Viața lui Dumnezeu pe care am purtat-o în pântece și pe care o port în Inima Mea: Isus.

Copilașilor, nu vreau să vă cert ci să vă ajut să înțelegeți.

Vă invit încă o dată să vă oferiți viața Fiului meu prin Inima mea de Mamă. Puneți-vă pe voi și tot ceea ce aveți în mâinile lui Dumnezeu, lăsați-vă transformați de El. Reînnoiți-vă gândurile, rugăciunile, aspirațiile! Înălțați-vă către Dumnezeu și lăsați deoparte lucrurile pământești. Chiar dacă posedați multe lucruri, unul singur contează: iubirea lui Dumnezeu; o veți găsi atunci când Îl veți găsi pe Isus în inima voastră.

Străduiți-vă să creșteți ca oameni și ca credincioși. Străduiți-vă să aveți o relație de calitate cu Dumnezeu: nu mai este de ajuns să recitați grăbit o rugăciune sau să participați distrat la câte-un ritual. Dacă doriți să faceți parte din Noua Creație, trebuie să vă lăsați reînnoiți complet de Spiritul Sfânt și să fiți conștienți de îndatorirea voastră de creștini. Cum puteți face aceasta? Pornind cu seriozitate la drum pe urmele lui Isus.

De multe ori și în diverse locuri, de-a lungul secolelor, v-am repetat invitația de a-L urma pe Fiul meu și de a trăi după învățăturile Sale. V-am arătat cum să faceți folosind mereu aceleași cuvinte, pentru ca ele să se imprime în sufletele voastre. Sunt cuvinte pe care vi le repet și acum: oferirea vieții lui Dumnezeu, abandonarea în voința Sa, rugăciunea, penitența, renunțarea la propriul egoism, convertirea și, mai ales, iubirea față de Dumnezeu mai presus de tot și de toți. Acestea sunt cuvinte importante pe care Dumnezeu m-a trimis să vi le spun; însă ele rămân cuvinte goale dacă voi nu vă hotărâți să muriți vouă înșivă pentru a învia ca ființe noi.

Vă invit încă o dată să vă hotărâți pentru Dumnezeu. Copilașilor, nu mai aveți mult timp să o faceți, pentru că Dumnezeu scurtează timpul și dacă acum rămâneți pasivi, vă veți afla după aceea în mare dificultate, pentru că mâna Fiului Meu va trece cu repeziciune și multe lucruri se vor schimba. De aceea, grăbiți-vă să-L căutați pe Domnul; acesta este un moment de haruri deosebite pentru cei care doresc să-L caute pe Dumnezeu!

Fiii mei mult iubiți, eu voi fi mereu cu voi și mă voi ruga pentru voi. Vă spun, însă, că e pe sfârșite timpul aparițiilor mele pe Pământ. În timpurile care vor veni, mă veți putea simți lângă voi în spiritul vostru doar dacă veți fi uniți cu Dumnezeu.

Aparițiile mele au fost un har extraordinar, acordat în mod gratuit întregii omeniri pentru a se converti, însă aceasta nu s-a întâmplat: marea majoritate a omenirii nu a crezut în aparițiile mele, i-a batjocorit și li s-a  împotrivit celor care au crezut. Biserica însăși a făcut din ele obiectul discuțiilor și certurilor nesfârșite și fără sens. Și prezența Mea între voi a devenit un semn de contradicție până și în Biserică.

Acum, timpul harurilor date în mod gratuit se apropie de sfârșit, iar Dumnezeu mă trimite să vă spun acest lucru. Domnul, Dumnezeul Universului, nu va mai permite celor care nu cred, să-i ocărască pe fiii Săi, să le împiedice drumul către El.

Sunteți chemați cu toții să luați o hotărâre definitivă: cu Dumnezeu sau împotriva lui Dumnezeu; în mijloc nu va mai putea rămâne nimic. Pentru cei care cred și trăiesc cu fidelitate înaintea lui Dumnezeu se vor deschide, însă, dimensiuni noi: harurile refuzate de lume, și, din păcate, de mulți creștini, vor fi date adevăraților fii ai lui Dumnezeu, aceia în care nu este falsitate.

Timpul ipocriziei s-a sfârșit, s-a sfârșit timpul compromisurilor cu adevărul. Cei care sunt sinceri, vor primi de la Dumnezeu forța și inteligența pentru a înțelege în spirit semnele timpurilor și pentru a colabora cu instrumentele extraordinare ale lui Dumnezeu care acționează în aceste timpuri.

Toți cei care în acești ani s-au consacrat Inimii mele cu iubire și sinceritate, care au parcurs drumul împreună cu Mine, care au suferit și s-au rugat, Mă vor simți foarte aproape, pentru că voi fi alături de ei. Prezența Mea va fi simțită de sufletele bune și simple cu aceeași intensitate cu care astăzi o percep în sanctuarele mele.

După cum v-am spus, aparițiile Mele pe Pământ vor înceta; totuși, în marea Sa Îndurare, Dumnezeu Mi-a acordat ceea ce I-am cerut: ca în sanctuarele Mele să continue să acționeze haruri deosebite. Am cerut pentru voi acest har pentru a nu-i lăsa fără de ajutor mai ales pe aceia dintre voi care de-abia s-au decis pentru Dumnezeu și nu pot încă să Mă simtă în spiritul lor. Dacă vor fi sinceri și fideli, vor primi putere și sprijin în sanctuarele Mele.

Să știți, însă, că harurile nu vor mai fi acordate celor care vizitează sanctuarele Mele fără credință, din simplă curiozitate, de dragul turismului sau pentru a dobândi ceva, pentru ca mai apoi să uite de harurile primite. Să știți și că sanctuarele Mele nu vor mai fi ”târguri religioase”: vor trebui să fie locuri de har și tăcere, în care poporul Meu își va aduce aminte de venirea Mea între voi și Mă va cinsti ca Mamă și Regină. S-a sfârșit timpul vicleșugurilor omenești și al promisiunilor neținute. Nu se mai glumește cu Dumnezeu: cine promite să-L urmeze și să-I fie credincios, va trebui s-o facă cu adevărat; acest lucru e valabil pentru toți, de la cel mai mare până la cel mai mic din poporul lui Dumnezeu.

Dragi copii, să nu vi se pară aspre cuvintele mele! Dacă vă vorbesc astfel, e pentru că vă iubesc enorm și doresc ca într-o zi să intrați în Noua Creație. V-am vorbit despre seriozitatea  acestor timpuri, însă nu doresc să fiți tulburați. Totul e în mâinile lui Dumnezeu și cel care I se încredințează nu are de ce să se teamă. Fiți însă pregătiți să fiți semn de contradicție înaintea lumii, pentru că aceasta vă va da posibilitatea să fiți adevărați martori ai lui Cristos.

Ceea ce v-am spus va avea loc la timpul și în modul prevăzut de Dumnezeu, pe care doar El le știe; mult va depinde de decizia oamenilor, de ceea ce se va petrece în sufletele lor. De aceea, vă invit din nou să-I spuneți Da lui Dumnezeu, lăsând deoparte grijile și temerile. Aveți încredere și Dumnezeu va realiza în voi, prin voi și în întregul Univers ceea ce a prevăzut pentru binele fiilor Săi.

Cine Îl respinge pe Dumnezeu nu va putea să aibă parte de Viața Sa; v-o spun cu durere, dar acesta este timpul în care Dumnezeu cerne omenirea. După atâta Îndurare din partea lui Dumnezeu, începe acum timpul Dreptății Sale; acesta este tot atât de necesară ca și Îndurarea pentru a salva omenirea din stricăciunea lui Lucifer. Însă nu vă temeți: Dreptatea lui Dumnezeu merge mereu mână în mână cu Îndurarea Sa; dacă nu ar fi așa, care dintre voi ar putea sta înaintea Feței lui Dumnezeu?

Am inceput vorbindu-vă despre puterea Crucii. Acum, mai mult ca oricând, această putere va fi vie și activă în poporul lui Dumnezeu și-l va ține la distanță pe dușman.

V-o spun ca Mamă a voastră: aveți credință și iubiți-L pe Dumnezeu, restul lăsați-i-L Lui, iar El Își va împlini lucrarea în mod desăvârșit. Nu mai este timp pentru a alerga după lucrurile trecătoare, e timpul să lucrați pentru Împărăția lui Dumnezeu cu mare responsabilitate.

Vă sunt aproape și vă binecuvântez în Numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt.”

Marturisitorii vietii Dumnezeiesti (Mesajul Arhanghelului Mihail din 20 septembrie 2010, Stefania Caterina)

Vă binecuvântez şi vă port salutul Dumnezeului cel Preaînalt, al cărui slujitor sunt.Sunt arhanghelul Mihail şi contemplu chipul lui Dumnezeu, sunt mărturisitorul Lui în întreg universul. Mijlocesc neîncetat pentru voi, împreună cu toţi îngerii în fruntea cărora m-a pus Domnul universului. Aud vocea Tatălui şi văd faţa Sa. Sunt chemat să-L slujesc într-un mod special, şi pentru aceasta sunt mândru şi Îi sunt recunoscător. Acest lucru implică pentru mine şi datoria de a-L cinsti şi de a-L mărturisi. De aceea mă adresez vouă; doresc ca prin cuvintele mele să vă pot transmite toată iubirea şi bunătatea lui Dumnezeu.

A mărturisi viaţa lui Dumnezeu este prima îndatorire a creştinului. Este şi misiunea Bisericii universale, care nu se reduce doar la Pământ, ci îi cuprinde şi pe Preasfânta Fecioară Maria, Regina noastră, îngerii, sfinţii, toţi oamenii credincioşi Lui şi sufletele din purgator.

Aşa cum Isus Cristos a venit în lume pentru a da mărturie despre Tatăl, pentru a revela chipul Său, tot aşa, fiecare dintre voi e trimis pentru a fi mărturia chipului lui Dumnezeu pe care îl contemplă în sine, pentru că în fiecare om este imprimat chipul lui Dumnezeu. Această mărturie poate fi dată numai prin comuniune, iubire, prin viaţa lui Dumnezeu trăită de fiecare membru al poporului lui Dumnezeu.

Biserica universală mărturiseşte lumina pe care o trăieşte; de aceea, e important ca ea [Biserica] să se cufunde tot mai mult în lumina dumnezeiască. În aceasta constă lucrarea lui Cristos, care mijloceşte la Tatăl pentru întreaga Sa Biserică.

Aceasta e şi lucrarea noastră, a arhanghelilor şi a tuturor îngerilor; ei ajută poporul sfânt al lui Dumnezeu să ajungă la plinătate.

E timpul ca poporul lui Dumnezeu să ajungă la plinătatea harului viu, operant, pentru a fi un instrument perfect de mântuire.

Isus Cristos continuă să opereze prin fiecare om şi prin Biserica universală, al cărei unic Cap şi Domn este Isus Cristos, este Marele Preot şi Păstorul Suprem. Nimeni în univers nu-i poate egala puterea. Amintiţi-vă că voi toţi, dacă vă oferiţi cu sinceritate vieţile lui Dumnezeu, deveniţi membre vii ale Bisericii universale, membre ale lui Cristos. În aceasta constă demnitatea şi responsabilitatea voastră de oameni şi de fii ai lui Dumnezeu.

Umanitatea voastră trăieşte un timp de rătăcire şi dezordine. Creştinii înşişi, divizaţi între ei şi slabi în credinţă, nu mai sunt capabili să comunice speranţa; în mulţi dintre ei pare stinsă scânteia divină, care, ar trebui să fie foarte vizibilă în fiecare. Cu toate astea, şi azi, ca de-a lungul veacurilor, Domnul continuă să vorbească în multe feluri, şi să ridice sfinţi şi profeţi, însă glasul lor e înăbuşit de zgomotul lumii şi de aroganţa multora, sau se pierde în marile catedrale pustii. Multe, prea multe glasuri de profeţi se transformă în strigăte de durere!

Astăzi am venit să vă spun că Domnul cerului şi al pământului a auzit încă o dată glasul poporului său credincios, care strigă zi şi noapte. El operează în întregul univers pentru a separa o dată pentru totdeauna lumina de întuneric, fiii lui Dumnezeu de fiii lumii. Separarea de care vă vorbesc nu e o fantezie; este deja vizibilă pentru cei care au ochii credinţei, şi va fi tot mai mult.

Vă invit să fiţi pregătiţi, să lăsaţi în sfârşit egoismul vostru şi viziunile voastre înguste, dăruind toată fiinţa voastră lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, prin Inima Neprihănită a Mariei. Lăsaţi deoparte logica voastră umană; nu-I puneţi lui Dumnezeu întrebări care nu vă folosesc decât pentru a câştiga timp ca să amânaţi luarea de decizii; fiţi sinceri cu voi înşivă.

Cereţi-I ajutor lui Dumnezeu; El e mereu alături de voi. Dacă vă abandonaţi în mâinile Lui, veţi trăi în Spiritul Sfânt, care vă va indica paşii pe care îi aveţi de făcut şi vă va transforma în fiinţe noi. Nu aşteptaţi să fie prea târziu, nu amânaţi pe mâine alegerile voastre, pentru că în aceste vremuri evenimentele se desfăşoară rapid, şi harul trece pe lângă voi cu repeziciune; străduiţi-vă să îl “apucaţi”, înainte ca Mirele să închidă porţile ospăţului de nuntă.

Noi toţi, oameni şi îngeri, suntem fii ai Celui Preaînalt şi mărturisitori ai Celui Atotputernic. Vă chem să daţi o mărturie puternică şi autentică. Nu mergeţi în numele vostru, ci în numele lui Dumnezeu, ştiind că nu sunteţi niciodată singuri, tocmai pentru că sunteţi parte din Biserica universală. Când le vestiţi altora Mântuirea, mărturisind faptul că-I aparţineţi lui Cristos, sunteţi flancaţi de puterea Bisericii universale. Sunteţi ocrotiţi de Preasfânta Fecioară Maria, ajutaţi de îngeri, consolaţi de rugăciunea sfinţilor, a drepţilor şi a sufletelor din purgator, care îşi oferă suferinţele pentru voi.

Dumnezeu nu vă trimite să înfruntaţi lumea fără mijloacele necesare; vă susţine pe aripi de vultur, şi nu îngăduie ca forţele întunericului să vă învingă. Vă pune la încercare, asta da, însă nu pentru ca să vă facă să cădeţi, nici pentru a vă deruta sau, cu atât mai puţin, pentru a vă pedepsi; pune la încercare fidelitatea voastră şi răspunsul vostru. Dacă vă abandonaţi Lui cu încredere, oferindu-i greutăţile voastre, vă întăriţi din zi în zi. Astfel creşteţi în sfinţenie şi forţă şi sporeşte lumina voastră interioară.

În acest fel, deveniţi reflectarea puterii Sale, care vă face profeţi, martiri şi apostoli, pentru că sunteţi integraţi pe deplin în viaţa Bisericii universale. Nu vi se cere să faceţi lucruri mari, sau să rostiţi discursuri memorabile; vi se cere să vă dăruiţi lui Dumnezeu pentru ca El să se întrupeze în voi. Atunci nici prezenţa voastră, chiar silenţioasă, trecerea voastră printre oamenii îngrijoraţi şi distraţi, nu vor fi fără rod. Oriunde v-aţi afla, veţi fi mărturisitorii unei vieţi noi şi mântuite, veţi fi bărbaţi şi femei înviaţi cu Cristos. Oriunde v-aţi afla, acolo va fi prezent şi Dumnezeu, şi se va manifesta prin voi, dincolo de limitele şi slăbiciunile voastre, pentru că puterea şi iubirea lui Dumnezeu sunt infinit mai mari decât slăbiciunea voastră.

Nu vă temeţi niciodată de ceea ce va trebui să înfruntaţi; orice preocupare e o otravă care vă distruge credinţa. Aveţi încredere în puterea Creatorului vostru. El vă iubeşte cu o iubire infinită şi se apleacă asupra voastră pentru a vă susţine la fiecare pas; vă transmite forţa Sa, pentru a putea înfrunta fiecare situaţie. V-o dăruieşte pe Mama Sa, vă trimite îngerii şi sfinţii pentru a vă consola în orice durere. Inteligenţa Sa vă conduce, pentru a înţelege care sunt paşii juşti şi deciziile care trebuie luate, Spiritul Său se odihneşte peste voi.

Când un om îşi oferă viaţa lui Dumnezeu, Dumnezeu însuşi este prezent în acel om. Ceilalţi percep această prezenţă şi sunt atinşi în interior. Aşa cum călătorul caută un izvor de apă pentru a-şi astâmpăra setea, tot astfel, inimile caută sfinţii, cei în care trăieşte Dumnezeu. Sfinţenia este adevăratul vostru destin şi fericirea autentică. Nu există ceva mai măreţ decât a-L percepe pe Dumnezeu care trăieşte într-un om.

Nu vă lăsaţi înşelaţi de false imagini ale sfinţeniei, şi nu credeţi că sfinţenia este de neatins! Sfinţenia adevărată este simplitate, este curgerea silenţioasă şi necontenită a vieţii lui Dumnezeu, chiar şi în simplele gesturi de fiecare zi. Este viaţa veşnică, care izvorăşte din sânul Tatălui, trece prin Fiul, vă este comunicată de Spiritul Sfânt.

Noi, îngerii, suntem spirite pure, nemânjiţi de păcat; nu cunoaştem slăbiciunile, trăim cufundaţi în lumina Adevărului, care este Dumnezeu. Şi noi, ca voi toţi, suntem chemaţi să ne trăim pe deplin sfinţenia, care provine de la Cel care este Sfânt. Contemplăm sfinţenia lui Dumnezeu şi mărturisim viaţa Lui. Ca săgeţi aprinse de iubire străbatem universul pentru a duce fiecărei creaturi iubirea lui Dumnezeu, pacea Sa, bucuria şi binecuvântarea Sa. Aceasta este misiunea noastră şi fericirea noastră eternă.

Căutaţi-ne, dacă v-aţi hotărât să-L slujiţi pe Dumnezeu dăruindu-vă Lui; vă vom ajuta să o faceţi mai bine. Căutaţi-ne atunci când vă simţiţi singuri, când credinţa voastră se clatină, când lumea vă străpunge cu greutăţile ei. Noi suntem îngeri, atât de diferiţi de voi, şi totuşi, vă înţelegem foarte bine, pentru că iubirea lui Dumnezeu, care e unica iubire adevărată, vorbeşte o singură limbă. Chemaţi-ne cu iubirea lui Dumnezeu, şi în acea iubire, vă vom răspunde. Dumnezeu doreşte ca noi şi voi să trăim în comuniune deplină.

Vă binecuvântez astăzi în numele Celui Preaînalt, pentru a deveni mărturisitori ai Celui Atotputernic. Fiţi mărturisitori paşnici, plini de har, şi Dumnezeu va lucra în voi şi cu voi; va fi mereu alături de voi. Nu cedaţi niciodată în faţa minciunii, fiţi autentici, plini de acel adevăr pe care l-aţi cunoscut în Cristos şi pe care vreţi să-l trăiţi. Mărturisiţi viaţa lui Dumnezeu fraţilor voştri, şi tuturor celor care aşteaptă mântuirea; mărturisiţi că sunteţi fii ai unui Tată care vă iubeşte, şi care trăieşte în ceruri şi în inimile voastre.

Mă rog pentru voi şi veghez asupra fiecăruia dintre voi, împreună cu îngerii mei.

Sa strabatem si sa invingem iadul (mesajul Spiritului Sfant 26 februarie 2010, Stefania Caterina)

”Vă  binecuvântez acum, la începutul Postului Mare, pentru a putea pătrunde mai adânc în înţelegerea Misterului.

Ca şi copii ai lui Dumnezeu şi fii ai învierii, sunteţi chemaţi să treceţi prin moarte şi prin infern şi să le învingeţi. Nu vă faceţi griji despre cum şi când se va întâmpla acest lucru; fiţi doar conştienţi de faptul că v-a fost conferit harul pentru o astfel de sarcină, că nu veţi fi voi cei care o veţi împlini, ci Eu, în voi şi prin voi. Doresc să vă indic câţiva paşi.

Vă cer, în primul rând, să nu vă faceţi griji. Cu cât vi se cere mai mult, cu atât vi se dă mai mult şi harul  de care aveţi nevoie. Dumnezeu nu vă va cere lucruri dincolo de capacitatea voastră. De aceea, încercaţi să alungaţi de la voi orice îngrijorare.

Vă recomand ca în acest timp să-L urmaţi în mod special pe Isus: la liturghie, veţi asculta cum Isus se pregăteşte să treacă prin moarte pentru a  intra  în gloria Sa. Urmaţi-L, ca pe Învăţătorul şi Păstorul vostru; urmaţi-L, prin imitarea vieţii Sale. Vă invit ca viaţa voastră să se conformeze din ce în ce mai mult cu Spiritul lui Cristos, să fiţi tot mai mult asemenea Lui, să vă transformaţi  prin El, permiţând ca El să domnească în voi, pentru că aceasta este împărăţia lui Dumnezeu.

Vă cer să aveţi încredere în viaţa lui Dumnezeu care se află în voi, în ciuda slăbiciunii voastre. Străduiţi-vă să nu vă lipsească încrederea în sine. Să ştiţi să vă atribuiţi justa valoare, să vă socotiţi demni de Domnul vostru, pentru că v-a chemat. Fără a vă considera nici mai buni, nici mai răi decât alţii, fiţi conştienţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu; de aceea, cu ajutorul Meu şi sub călăuzirea Mea, străduiţi-vă să ajungeţi să aveţi adevărata stimă de sine.

De asemenea, încercaţi să nu permiteţi ca lucrurile, oamenii şi  situaţiile să vă strivească, şi să vă împiedice să descoperiţi în voi înşivă demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Întâiul obiectiv al satanei  este acela de a-l lipsi pe om de demnitatea sa de fiu al lui Dumnezeu; de aceea, să aveţi încredere în voi înşivă ca şi fii ai lui Dumnezeu, iubiţi şi aleşi de El. Voi sunteţi unelte în mâinile lui Dumnezeu; chiar dacă instrumentul în sine nu poate fi perfect, perfect este Cel care-l face să funcţioneze. Vă cer să aveţi această încredere în Dumnezeu şi în voi, ca instrumente ale lui Dumnezeu.

Străduiţi-vă în mod serios să vă abandonaţi păcatul. Ştiu că depuneţi efort ca să fiţi mai buni, dar acest lucru nu este suficient: e necesar şi să nu rămâneţi paralizaţi din cauza păcatului. De aceea, vă îndemn să nu vă închideţi în voi înşivă ca într-o închisoare; lăsaţi-mi Mie cheile spiritului vostru, pentru a-i putea deschide porţile şi a vă reda libertatea. Misiunea mea este să vă scot din păcat şi din moarte, dar voi nu colaboraţi întotdeauna cu mine, şi, astfel, rămâneţi blocaţi în păcatul vostru. Permiteţi-Mi să vă eliberez în fiecare moment, deoarece Creatorul vostru doreşte acest lucru; El vă vrea liberi, pentru că liberi v-a creat.

De multe ori, faceţi greşeala de a vă judeca pe voi înşivă, şi acest lucru vă provoacă atâta suferinţă. Înţelegeţi, însă, că voi nu trebuie să vă judecaţi nici măcar pe voi înşivă; Dumnezeu este Cel care va judeca orice păcat. Vă recomand să nu vă umiliţi mai mult decât este necesar şi să nu vă învinovăţiţi până la a vă face rău; învăţaţi să vă priviţi păcatul şi slăbiciunea pentru a le oferi lui Dumnezeu, pentru ca El să vă ajute să le depăşiţi, fără traume şi sforţări inutile. Veţi avea harul de a face acest lucru, dacă îl  doriţi  cu sinceritate.

Vă invit să fiţi milostivi unii faţă de alţii, să priviţi păcatul şi limitele celorlalţi ca şi cum le-aţi privi pe ale voatre: cu iubire, cu seninătate, fără a judeca.  Lăsaţi ca Stăpânul să-l judece pe servitorul Său; voi, mergeţi înainte. Încercaţi să nu vă închideţi, nici chiar în păcatele altora, să nu rămâneţi scandalizaţi şi nici să nu-i judecaţi. Lăsaţi  totul în mâinile lui Dumnezeu, Căruia Îi aparţin cheile abisului care se află în fiecare om.

Oferiţi-I lui Dumnezeu păcatele omenirii, aşa cum a făcut Isus. Atunci veţi fi preoţi ai Împărăţiei lui Dumnezeu, împreună cu Hristos; veţi fi instrumente de mântuire, o punte de lumină între Dumnezeu şi omenire.

În ceea ce priveşte postul şi renunţarea, vă recomand să fiţi echilibraţi. Dumnezeu vă cere să aveţi echilibru în toate; pe El nu-L interesează demonstraţiile de forţă şi de eroism atunci când faceţi penitenţă. Dumnezeu va fi mulţumit cu mici sacrificii. Să ştiţi că ceea ce Îi este cel mai plăcut lui Dumnezeu este inima deschisă Lui, convertirea voastră profundă, care este, de fapt, şi renunţarea adevărată. Renunţarea adevărată este renunţarea la sine şi la egoismul vostru, la tot ceea ce vă împiedică să ajungeţi la Dumnezeu.

Vă cer din nou să-Mi predaţi cheile vieţii voastre, să nu opuneţi rezistenţă la acţiunea mea. Omul are un defect: închide uşa sufletului său şi ţine cheile în buzunar. Eu însă vă sfătuiesc să-mi daţi mie cheile sufletului vostru, ca Eu să deschid sau să închid spaţiile dinlăuntrul vostru, în funcţie de necesităţile voastre,  pe care doar Eu le cunosc pe deplin. Deschid profunzimile voastre –  pentru a vă face să ieşiţi din voi înşivă, le închid – pentru a vă proteja de rău. Totul trebuie menţinut într-un echilibru perfect în voi: dăruirea voastră şi închiderea voastră – atunci când este necesar. Nu vorbesc de închidere într-un sens negativ, desigur, ci ca protecţie în faţa răului. Prin urmare, nu mai ţineţi cheile in buzunar, daţi-Mi-le Mie!

Paşii pe care vi i-am arătat sunt foarte importanţi; străduiţi-vă să-i puneţi în practică! Vă binecuvântez, binecuvântez drumul vostru din Postul Paştelui, şi pe toţi cei care vă sunt dragi. Dacă-L urmaţi pe Maestru, şi voi veţi fi maeştri pentru alţii; amintiţi-vă însă că, pentru a fi maeştri, trebuie să fiţi mai întâi  ucenici. Atunci când veţi fi ucenici perfecţi, veţi fi şi maeştri.

Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.“

Decizia sufletului (mesajul Spiritului Sfant din 23 mai 1999, Stefania Caterina)

„V-am vorbit despre intimitatea sufletului vostru pe care Dumnezeu o respectă. Există o intimitate în bine, şi o alta în rău, în funcţie de alegerile voastre; să ştiţi că Dumnezeu le respectă pe amândouă şi nu vă forţează niciodată. Eu iluminez intimitatea voastră, acest spaţiu profund al vostru, pentru a vă face conştienţi de ceea ce nu funcţionează în voi. Există multe mecanisme care vă scapă, însă eu vi le pot arăta dacă vă încredinţaţi mie. E un moment de mare har pentru voi, atunci când vă puteţi vedea mizeria şi înţelegeţi ceea ce trebuie să faceţi pentru a depăşi păcatul, mizeria, întunericul.

De aici însă iau naştere şi suferinţele voastre; când vă pun în faţa adevărului suferiţi, pentru că vă daţi seama că trebuie să muriţi pentru voi înşivă, egoismului vostru. Aici se despart drumurile. Unii se decid pentru Dumnezeu şi suferinţa lor devine purificare care dă roade şi duce la renaştere, până la a deveni creaturi noi. Alţii Îl refuză pe Dumnezeu şi suferă în faţa adevărului; însă această suferinţă nu e purificare ci furie, refuz, agresivitate. Aceştia, cu toate că suferă ca şi ceilalţi, nu suferă pentru cauza binelui ci pentru cauza răului, fiindcă au devenit duşmanii lui Dumnezeu. Cei care luptă împotriva lui Dumnezeu suferă; nu Dumnezeu îi face să sufere, ci adevărul pe care îl resping şi care strigă în ei.

Dacă aţi şti cât suferă cei care în mod conştient Îl refuză pe Dumnezeu! Sufletul lor strigă pentru că ar vrea să trăiască adevărul pe care îl intuieşte în sine, şi nu poate. Trebuie să înţelegeţi că Dumnezeu a pus în voi sămânţa adevărului, pentru că sunteţi fii ai lui Dumnezeu, creaţi de El, mântuiţi şi sfinţiţi. Această sămânţă nu poate fi sufocată cu totul niciodată; oricât s-ar strădui omul, ea reîncolţeşte; aţi fost creaţi pentru a trăi în adevăr. De aceea, cei care Îl resping pe Dumnezeu suferă, şi, în acelaşi timp îşi pun lor înşişi piedici, refuzând să-şi schimbe modul de viaţă, să moară faţă de sine: într-un cuvânt, refuză crucea.

Eu nu pot face altceva decât să vă indic drumul, însă nu pot decide în locul vostru. De aceea greşesc persoanele care-L roagă pe Dumnezeu să convertească sufletele. De aici se nasc şi multe dintre calomniile care se aud în lume: Dumnezeu nu-i converteşte pe cei răi, nu schimbă asta sau cealaltă. Dumnezeu ar putea face totul pentru că e atotputernic, însă vă lasă liberi, pentru ca în libertate să alegeţi calea voastră, în bine sau în rău, cu toate consecinţele pe care o astfel de alegere le comportă pentru voi înşivă şi nu numai; pentru că tot ceea ce voi spuneţi, faceţi şi gândiţi, se răsfrânge asupra întregii umanităţi.

Omul e liber din momentul concepţiei până în ultima zi a vieţii, şi nu numai. Dumnezeu respectă această libertate şi după viaţa pământească. În purgatoriu, sufletul poartă cu sine şi retrăieşte toate închiderile şi indecizia pe care le-a trăit pe pământ, aşa cum şi sufletele infernale poartă şi retrăiesc refuzul lor total faţă de Dumnezeu.

Omul refuză adevărul pentru că adevărul cere sacrificiu. Dacă adevărul e trăit, nu lasă niciodată omul indiferent, sau în starea în care se afla. De fapt, a trăi în adevăr înseamnă a fi gata în fiecare zi, în fiecare moment, pentru transformarea care, adesea e dureroasă, când este vorba de a lăsa afectele false, comoditatea, compromisurile şi trădările.

Acest lucru e solicitant, şi stă la baza refuzului adevărului. Cu toate astea, cine refuză adevărul, încearcă mereu să găsească justificări pentru refuzul său, pentru a reduce la tăcere acel strigăt interior care rămâne pentru veşnicie, care rămâne până şi în cei osândiţi. Acest tânjet după adevăr rămâne pentru că e imprimat în fiinţa voastră, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu care este Adevăr. De aceea omul caută justificări, pentru a-şi reduce la tăcere sufletul.

Justificările merg mereu într-o direcţie obligată, şi anume înspre a-i învinovăţi pe ceilalţi. Justificarea extremă ajunge la a-L învinovăţi pe Dumnezeu; a-I imputa lui Dumnezeu suferinţa care derivă din refuzul adevărului.

Astfel, cei care l-au ales pe Satana, consacrându-i-se (şi nu sunt puţini) adeseori afirmă că L-au respins pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu n-a făcut nimic pentru ei. Niciunul din ei nu vă va spune că a refuzat adevărul având deplina libertate de a alege. Nu de puţine ori, însă, puteţi auzi astfel de afirmaţii şi din gura multor creştini, care spun că cred, şi fac mari opere de caritate, însă atunci când îi ajunge vreo nenorocire, dau vina pe Dumnezeu, reproşându-i şi binele făcut în numele Lui. În final, justificarea cea mai mare constă în a-L învinui pe Dumnezeu.

Eu vă spun că a se împotrivi cu ostinaţie adevărului, a deforma adevărul, a se preface că nu-l vezi dând vina pe Dumnezeu, e un păcat mare împotriva Spiritului Sfânt.

Eu operez în fiecare din voi pentru a-l ilumina, pentru a-l îndrepta spre Isus Cristos care e Calea, Adevărul şi Viaţa, şi pentru a vă face să vă amintiţi învăţătura Sa. Dacă vă deschideţi şi vă încredinţaţi cu totul Mie, veţi fi capabili să alegeţi adevărul, mereu şi în orice circumstanţă. De aceea, nu există nici o justificare pentru cel care Îl refuză pe Dumnezeu, pentru că eu dăruiesc fiecăruia harul pentru a face paşii corecţi, proporţional cu structura sa, cu capacităţile sale, cu misiunea sa. Nu există niciun suflet care să fie lăsat de mine fără ajutor, fără claritate, fără impulsuri; dacă aş face asta, aş înceta să-mi împlinesc lucrarea.

Adeziunea la adevăr vă conduce la deplina realizare, întrucât fiecare impuls pe care eu îl transmit sufletului vostru, tinde să vă facă să progresaţi. Cu cât progresaţi, impulsurile mele devin tot mai puternice şi mai clare, cresc în raport cu răspunsul vostru. Dacă însă nu sunteţi dispuşi să parcurgeţi drumul, dacă sunteţi leneşi spiritual, vă puneţi piedici de unii singuri, pentru că nu-mi permiteţi să vă conduc înainte şi să amplific impulsurile mele in voi.

Lipsa voastră de decizie de a trăi adevărul provoacă suferinţe şi celor care doresc cu seriozitate să se apropie de Dumnezeu. De fapt, voi sunteţi în comuniune unii cu alţii, şi toţi oamenii sunt legaţi între ei, astfel că indecizia unuia determină şi în alţii imobilitatea sau dificultatea de a înainta. Dacă toţi ar răspunde impulsurilor mele, cu siguranţă umanitatea s-ar afla la un cu totul alt nivel.

Eu nu vă abandonez, vă urmez în fiecare moment şi contez pe voi. Doresc să vă indic calea către Preasfânta Treime în a Cărei viaţă se împlineşte realizarea misterului iubirii.

Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt”.

Intimitatea cu Dumnezeu (Mesajul Spiritului Sfant din Ajunul Rusaliilor, 22 mai 1999, Stefania Caterina)

“Vă binecuvântez în această seară, în ajunul Rusaliilor. Aş dori să vă reamintesc că orice efort al vostru  în viaţa spirituală este inutil, dacă nu trăiţi intimitatea cu Dumnezeu. Sunt puţine sufletele care L-au descoperit pe Dumnezeu, chiar şi printre cei care spun că Îi aparţin. Puţine sunt sufletele care L-au descoperit pe Dumnezeu ca prieten, cu atât mai puţine cele care L-au descoperit ca Tată.

În aproape toţi lipseşte intimitatea cu Dumnezeu, lipseşte capacitatea de a intra în tăcere şi de a-L simţi pe Dumnezeu ca parte din propria viaţă. Totuşi, sunteţi cu toţii invitaţi să simţiţi contactul intim cu Mine; aveţi această posibilitate dacă Mă iubiţi şi dacă reuşiţi să vă retrageţi în voi înşivă, în cea mai profundă parte a fiinţei voastre, atât de misterioasă, secretă şi inviolabilă, acolo unde Eu locuiesc. Ar trebui să percepeţi acest contact ca pe ceva care generează în voi viaţa, pentru că Eu sunt Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul Vieţii. Aşa cum în intimitatea dintre soţi se concepe viaţa, tot aşa, în intimitatea cu Dumnezeu, sufletul zămisleşte viaţa lui Dumnezeu. Vă invit la această intimitate, fără de care nu puteţi să mă găsiţi. Nu Mă puteţi găsi în fenomene extraordinare, nici acolo unde este zgomot şi confuzie, unde sunt prea multe cuvinte. Mă puteţi găsi doar în intimitatea sufletului şi a vieţii voastre.

Vă rog să nu permiteţi nimănui să violeze intimitatea voastră cu Dumnezeu, şi să faceţi în aşa fel ca spaţiul vostru interior să aparţină numai Lui şi vouă, nimănui altcuiva. Nu lăsaţi ca otrava lumii, ceea ce este murdar şi josnic să vă pătrundă şi să profaneze această intimitate, care este şi sanctuarul vostru. Aici, în sanctuarul sufletului vostru, trebuie să staţi în tăcere, îngenuncheaţi, să-L adoraţi pe Dumnezeu.

De asemenea, vă rog  să respectaţi intimitatea fiecărui suflet, s-o respectaţi întotdeauna. Îi rog în mod special pe preoţi: ajutaţi fiecare suflet care vă este încredinţat să găsească înlăuntru spaţiul de intimitate cu Dumnezeu, învăţaţi persoanele să respecte acest spaţiu în celelalte suflete. Astfel creşte o comunitate sănătoasă: când unul îl ajută  pe celălalt să găsească şi să experimenteze intimitatea cu Dumnezeu şi să o respecte în toţi. În acest respect se naşte Biserica, cea adevărată, care este sanctuarul iubirii.

Respectarea intimităţii persoanei nu înseamnă că nu trebuie să fie corectată. Mă adresez din nou preoţilor, dar şi părinţilor şi educatorilor: lăsaţi ca persoana să se maturizeze, să fie liberă să crească înaintea lui Dumnezeu. Nu liberă să facă ce vrea, ci liberă fiindcă este acceptată şi respectată în libertatea sa de a creşte şi de a decide. Aşa procedează Dumnezeu, care vă respectă întotdeauna libertatea. Lăsaţi întotdeauna ca ultimul cuvânt să-I aparţină lui Dumnezeu şi niciodată vouă, chiar dacă sunteţi preoţi sau educatori.

Lăsaţi ca Dumnezeu să-şi împlinească lucrarea Sa în fiecare. Voi trebuie să pregătiţi terenul, aşa cum grădinarul pregăteşte pământul pentru seminţe, însă nu e el cel care face să crească seminţele. De aceea, vă sugerez să spuneţi lucrurile cu delicateţe, însă clar. Ajutaţi persoanele care vă sunt încredinţate să ajungă la o alegere existenţială clară; uneori, în suflete, pe lângă egoism, există şi necunoaşterea adevăratului bine. Mai apoi, lăsaţi ca fiecare să aleagă în libertate, şi nimic mai mult.

Vă spun tuturor: este sarcina voastră să arătaţi fraţilor voştri adevărul, şi de a-i conduce, atât cât depinde de voi, la adevăr. Voi, însă, respectaţi întotdeauna alegerile altora, chiar şi atunci când acestea sunt dureroase, aşa cum Eu le respect, deşi văd că mulţi se pierd. Mulţi dintre voi ajung în faţa sanctuarului adevărului şi nu pătrund în el. Acest lucru este teribil! Este ca şi cum ar muri de foame în pragul sălii de banchet, unde masa este plină de toate bunătăţile. Astfel trăiesc şi se sting multe suflete.

Educaţia şi formarea care nu respectă persoana în intimitatea sa, în special în intimitatea sa cu Dumnezeu, reprezintă o veritabilă formă de violenţă. Sufletul unei persoane nu este ajutat să se maturizeze şi să crească, ci i se incalcă disciplina. Spaţiul său intim este ocupat de regulă, de formă şi de lege; astfel, se crede că o persoană este bună şi sfântă pentru că respectă regulile, iar acest lucru nu e întotdeauna adevărat. Avem nevoie, cu siguranţă, de disciplină şi de respectarea regulilor, dar acest lucru trebuie să se petreacă fără constrângeri, fără impuneri şi fără niciun fel de violenţă. Persoana care e ajutată să crească în credinţa în Dumnezeu şi în respectul pentru ceilalţi, se orientează în mod firesc către adevărata disciplină interioară, care provine de la legile lui Dumnezeu înscrise în fiecare dintre voi. De multe ori, însă, are loc o mare dramă în perioada de creştere, deoarece conducerea sufletelor nu Îmi este lăsată Mie, ci minţii umane, ştiinţei umane, fricii omului; iar frica generează frică.

Întrebare: „Ce se întâmplă cu oamenii din acele mişcări sau secte care Îl resping pe Dumnezeu şi, în multe cazuri, îl adoră pe Satana”?

“Când vorbesc despre o proastă educaţie, nu mă refer numai la anumite secte şi mişcări aşa-zise spirituale care se opun lui Dumnezeu, unde există cu adevărat multă violenţă. Din păcate, mă refer şi la  anumite realităţi creştine, în care se exercită violenţă asupra sufletelor, şi dacă aţi şti câtă! Să nu credeţi că în mediul religios persoanele sunt mai respectate decât în alte părţi, şi că sunt îndrumate mai bine: dacă lipseşte călăuzirea Mea, nivelul este acelaşi. În multe mişcări creştine, comunităţi de credincioşi şi ordine religioase, există persoane care se roagă şi se roagă, care se prezintă ca fiind drepţi,  şi care îşi umplu gura cu invocaţii la Spiritul Sfânt, dar care nu mă cunosc, pentru că nu mă iubesc şi nu Mi se dăruiesc. Rămân egoişti şi ipocriţi. Nu sunt călăuziţi de Dumnezeu şi nu-i pot călăuzi pe alţii; sunt orbi, călăuze altor orbi; îi judecă pe alţii şi, nu arareori le provoacă celorlalţi daune imense; ceea ce este mai rău e că fac acest lucru în numele lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ajuta cu adevărat pe altcineva fără Mine!

Cereti-mi mereu: “Aş dori, Spirite Sfânt, să-ţi cer darul de a avea o relaţie vie şi vitală cu cele trei persoane ale Preasfintei Treimi, şi harul de a trăi cu responsabilitate această relaţie. Dăruieşte-mi şi dăruieşte-ne acest har.”

Ceea ce cereti este un mare dar şi, în acelaşi timp, o mare cucerire. În relaţia cu Preasfânta Treime se află fundamentul întregii vieţi spirituale şi al întregii teologii; nu există nimic mai important decât asta. Omul se trudeşte studiind cine este Dumnezeu, cum să-L găsească pe Dumnezeu, ce face Dumnezeu, ce calităţi posedă Dumnezeu; nu a  înţeles că ceea ce cu adevărat contează este relaţia sa cu Dumnezeu, deoarece în relaţia intimă cu Dumnezeul Trinitar şi Unic stă esenţa vieţii, şi tot ceea ce e necesar în viaţă şi după această viaţă. Trăind în Dumnezeu şi cu Dumnezeu, se regenează şi îşi află justa dimensiune fiinţa voastră, inteligenţa şi toate capacităţile voastre. Acest lucru, însă, trebuie să-l doriţi cu sinceritate şi să-l căutaţi cu umilinţă, pentru că Dumnezeu nu vă impune nimic, nici chiar dragostea Sa. Vă caută neîncetat – dar nu vă constrânge, vă iubeşte – dar nu vă oprimă, vă doreşte – dar nu vă posedă, vă lasă liberi de a alege şi de a înţelege  unde se află viaţa.

Vă binecuvântez astăzi, pentru ca în voi să fie mereu dorinţa de Dumnezeu; dacă va fi o dorinţă sinceră, limpede, lipsită de ambiţii şi de compromisuri, atunci vă voi conduce negreşit acolo unde trebuie, adică la Tatăl prin Fiul. Isus şi cu Mine suntem la lucru fără încetare, pentru ca fiecare dintre voi să ajungă la plinătate, şi tot ceea ce facem este pentru viaţa voastră. Totul trece prin vieţile noastre, pentru a vă conduce la viaţa Tatălui.

Vă iubesc mult şi vă ocrotesc; vă dau har pentru a deschide în voi şi în sufletele fraţilor voştri un spaţiu din ce în ce mai mare, spaţiul vieţii care curge între creatură şi Creator, spaţiul de dragoste infinită care vă regenerează încontinuu.

Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.“