”Vă binecuvântez acum, la începutul Postului Mare, pentru a putea
pătrunde mai adânc în înţelegerea Misterului.
Ca
şi copii ai lui Dumnezeu şi fii ai învierii, sunteţi chemaţi să treceţi prin
moarte şi prin infern şi să le învingeţi. Nu vă faceţi griji despre cum şi
când se va întâmpla acest lucru; fiţi doar conştienţi de faptul că v-a fost
conferit harul pentru o astfel de sarcină, că nu veţi fi voi cei care o veţi
împlini, ci Eu, în voi şi prin voi. Doresc să vă indic câţiva paşi.
Vă
cer, în primul rând, să nu vă faceţi griji. Cu cât vi se cere mai mult, cu
atât vi se dă mai mult şi harul de care aveţi nevoie. Dumnezeu nu vă va
cere lucruri dincolo de capacitatea voastră. De aceea, încercaţi să alungaţi de
la voi orice îngrijorare.
Vă
recomand ca în acest timp să-L urmaţi în mod special pe Isus: la liturghie, veţi asculta cum
Isus se pregăteşte să treacă prin moarte pentru a intra în gloria
Sa. Urmaţi-L, ca pe Învăţătorul şi Păstorul vostru; urmaţi-L, prin imitarea
vieţii Sale. Vă invit ca viaţa voastră să se conformeze din ce în ce mai mult
cu Spiritul lui Cristos, să fiţi tot mai mult asemenea Lui, să vă transformaţi
prin El, permiţând ca El să domnească în voi, pentru că aceasta este
împărăţia lui Dumnezeu.
Vă cer să aveţi încredere în viaţa lui Dumnezeu
care se află în voi, în ciuda slăbiciunii voastre. Străduiţi-vă să nu vă
lipsească încrederea în sine. Să ştiţi să vă atribuiţi justa valoare, să vă socotiţi demni de Domnul
vostru, pentru că v-a chemat. Fără a vă considera nici mai buni, nici mai răi
decât alţii, fiţi conştienţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu; de aceea, cu
ajutorul Meu şi sub călăuzirea Mea, străduiţi-vă să ajungeţi să aveţi adevărata
stimă de sine.
De
asemenea, încercaţi să nu permiteţi ca lucrurile, oamenii şi situaţiile
să vă strivească, şi să vă împiedice să descoperiţi în voi înşivă demnitatea de
fii ai lui Dumnezeu. Întâiul obiectiv al satanei este acela de a-l
lipsi pe om de demnitatea sa de fiu al lui Dumnezeu; de aceea, să aveţi
încredere în voi înşivă ca şi fii ai lui Dumnezeu, iubiţi şi aleşi de El. Voi
sunteţi unelte în mâinile lui Dumnezeu; chiar dacă instrumentul în sine nu
poate fi perfect, perfect este Cel care-l face să funcţioneze. Vă cer să aveţi
această încredere în Dumnezeu şi în voi, ca instrumente ale lui Dumnezeu.
Străduiţi-vă
în mod serios să vă abandonaţi păcatul. Ştiu că depuneţi efort ca să fiţi
mai buni, dar acest lucru nu este suficient: e necesar şi să nu rămâneţi paralizaţi
din cauza păcatului. De
aceea, vă îndemn să nu vă închideţi în voi înşivă ca într-o închisoare; lăsaţi-mi Mie cheile spiritului
vostru, pentru a-i putea deschide porţile şi a vă reda libertatea. Misiunea mea este să vă scot din păcat şi din
moarte, dar voi nu colaboraţi întotdeauna cu mine, şi,
astfel, rămâneţi blocaţi în păcatul vostru. Permiteţi-Mi să vă eliberez în
fiecare moment, deoarece Creatorul vostru doreşte acest lucru; El vă vrea
liberi, pentru că liberi v-a creat.
De multe ori, faceţi greşeala de a vă judeca pe voi
înşivă, şi acest lucru vă provoacă atâta suferinţă. Înţelegeţi, însă, că voi nu
trebuie să vă judecaţi nici măcar pe voi înşivă; Dumnezeu este Cel care va
judeca orice păcat. Vă recomand să nu vă umiliţi mai mult decât este necesar şi
să nu vă învinovăţiţi până la a vă face rău; învăţaţi să vă priviţi păcatul şi
slăbiciunea pentru a le oferi lui Dumnezeu, pentru ca El să vă ajute să le
depăşiţi, fără traume şi sforţări inutile. Veţi avea harul de a face acest
lucru, dacă îl doriţi cu sinceritate.
Vă
invit să fiţi milostivi unii faţă de alţii, să priviţi păcatul şi limitele
celorlalţi ca şi cum le-aţi privi pe ale voatre: cu iubire, cu seninătate,
fără a judeca. Lăsaţi ca Stăpânul să-l judece pe servitorul Său; voi,
mergeţi înainte. Încercaţi să nu vă închideţi, nici chiar în păcatele altora,
să nu rămâneţi scandalizaţi şi nici să nu-i judecaţi. Lăsaţi totul în
mâinile lui Dumnezeu, Căruia Îi aparţin cheile abisului care se află în fiecare
om.
Oferiţi-I
lui Dumnezeu păcatele omenirii, aşa cum a făcut Isus. Atunci veţi fi preoţi ai
Împărăţiei lui Dumnezeu, împreună cu Hristos; veţi fi instrumente de mântuire,
o punte de lumină între Dumnezeu şi omenire.
În ceea ce priveşte postul şi renunţarea, vă recomand să fiţi
echilibraţi. Dumnezeu vă cere să aveţi echilibru în toate; pe El nu-L
interesează demonstraţiile de forţă şi de eroism atunci când faceţi penitenţă.
Dumnezeu va fi mulţumit cu mici sacrificii. Să ştiţi că ceea ce Îi este cel mai plăcut lui
Dumnezeu este inima deschisă Lui, convertirea voastră profundă, care este, de
fapt, şi renunţarea adevărată. Renunţarea adevărată este renunţarea la sine şi
la egoismul vostru, la tot ceea ce vă împiedică să ajungeţi la Dumnezeu.
Vă cer din nou să-Mi predaţi cheile vieţii voastre, să nu opuneţi
rezistenţă la acţiunea mea. Omul are un defect: închide uşa sufletului său şi
ţine cheile în buzunar. Eu însă vă sfătuiesc să-mi daţi mie cheile sufletului
vostru, ca Eu să deschid sau să închid spaţiile dinlăuntrul vostru, în funcţie
de necesităţile voastre, pe care doar Eu le cunosc pe deplin. Deschid profunzimile voastre – pentru a vă
face să ieşiţi din voi înşivă, le închid – pentru a vă proteja de rău. Totul trebuie menţinut într-un
echilibru perfect în voi: dăruirea voastră şi închiderea voastră – atunci când
este necesar. Nu vorbesc de închidere într-un sens negativ, desigur, ci ca
protecţie în faţa răului. Prin urmare, nu mai ţineţi cheile in buzunar,
daţi-Mi-le Mie!
Paşii pe care vi i-am arătat sunt foarte importanţi; străduiţi-vă să-i
puneţi în practică! Vă binecuvântez, binecuvântez drumul vostru din Postul
Paştelui, şi pe toţi cei care vă sunt dragi. Dacă-L urmaţi pe Maestru, şi voi
veţi fi maeştri pentru alţii; amintiţi-vă însă că, pentru a fi maeştri, trebuie să fiţi mai
întâi ucenici. Atunci când veţi fi ucenici perfecţi, veţi fi şi
maeştri.
Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu