Textul Novenei
Iubirea imploratoare
Vocea interioară continua: „Fiica mea, nu Mă lăsa singur în atâta singurătate și în atâta întuneric; nu ieși din sânul Mamei Mele, pentru a privi al șaptelea exces al Iubirii Mele. Ascultă-Mă: în sânul Tatălui Meu Ceresc Eu eram pe deplin fericit; nu era niciun bine pe care să nu-l posed: bucurie, fericire, totul era la dispoziția Mea; Îngerii, plini de reverență, Mă adorau și ascultau dorințele Mele. Ah, excesul Iubirii Mele, aș putea spune, M-a făcut să-Mi schimb soarta, M-a strâns în această temniță întunecată, M-a dezbrăcat de toate bucuriile, fericirea și bunurile Mele, pentru a Mă îmbrăca cu toate nefericirile creaturilor; și toate acestea pentru a face schimbul, pentru a le da lor soarta Mea, bucuriile Mele și fericirea Mea veșnică.
Dar aceasta ar fi fost nimic, dacă nu aș fi găsit în ele o ingratitudine extremă și o perfidie încăpățânată.
O, cum a rămas surprinsă Iubirea Mea veșnică în fața unei asemenea ingratitudini și a plâns încăpățânarea și perfidia omului! Ingratitudinea a fost spinul cel mai pătrunzător care Mi-a străpuns Inima, de la zămislirea Mea până la ultima clipă a morții Mele. Privește, Inimioara Mea este rănită și din ea curge sânge; ce durere, ce mare spasm simt! Fiica mea, să nu Îmi fi ingrată; ingratitudinea este durerea cea mai grea pentru Isus al tău, este faptul de a-Mi închide în față ușile, pentru a Mă lăsa afară, înghețând de frig.
Dar, în fața unei asemenea ingratitudini, Iubirea Mea nu s-a oprit și s-a înfățișat ca o Iubire imploratoare, rugătoare, gemândă și cerșetoare; și acesta este al optulea exces al Iubirii Mele.”
—————————————
Meditații asupra acestui Exces de Iubire
Din „Cartea Cerului – Scrierile Luisei Piccarreta”, Volumul 35 – 25 decembrie 1937
Urmăream faptele Voinței Divine, scrie Luisa, iar mintea mea săracă se oprea asupra faptului coborârii Cuvântului Divin pe pământ. Dumnezeule, câte minuni, câte surprize ale iubirii, ale puterii, ale Înțelepciunii divine! Sunt atât de multe și de mari încât nu știi de unde să începi să vorbești despre ele. Iar iubitul meu Isus, ca și cum ar fi fost inundat de marea lui iubirii care ridică valurile, m-a surprins spunând: „Fiica mea binecuvântată, în coborârea mea pe pământ au fost atâtea minuni, atâta fervoare a iubirii, încât nici îngerii, nici creaturile nu sunt în stare să înțeleagă ceea ce Divinitatea noastră a realizat în misterul Întrupării mele.
Acum, trebuie să știi că Ființa noastră Supremă posedă în natură mișcarea sa neîncetată. Dacă această mișcare ar putea înceta chiar și pentru o clipă, ceea ce nu se poate, toate lucrurile ar rămâne paralizate și fără viață, pentru că toate lucrurile, viața, conservarea și tot ceea ce există în Cer și pe pământ, totul depinde de această mișcare. Prin urmare, coborând din Cer pe pământ, Eu, Cuvântul și Fiul Tatălui, m-am îndepărtat de prima noastră mișcare, adică am rămas și am plecat. Tatăl și Duhul Sfânt au coborât împreună cu Mine, ei au fost colaboratori – și nu am făcut nimic fără să fi făcut împreună cu ei – și au rămas pe Tronul plin de Maiestate în Împărăția Cerurilor.
Așadar, când am plecat, Imensitatea mea, Iubirea mea, Puterea mea au coborât împreună cu Mine; iar iubirea mea, care este incredibilă și nu se mulțumește decât dacă dă naștere la tot atâtea vieți câte creaturi există, nu numai că [a făcut acest lucru], ci peste tot și în toate a format viața mea, a înmulțit-o și, ținând imensitatea mea în puterea sa, a umplut-o cu atât de multe vieți ale mele, încât fiecare să poată avea o viață proprie și Divinitatea să poată avea gloria și cinstea atâtor vieți divine câte lucruri și creaturi au venit la lumina zilei.
Ah! Iubirea noastră ne-a răsplătit pentru opera Creației și, formând atât de multe vieți ale noastre, nu numai că ne-a răsplătit, ci ne-a dat mai mult decât am făcut noi. Dumnezeirea noastră a fost entuziasmată și a fost fascinată de dulceața de a vedea stratagemele redescoperite ale Iubirii noastre, văzând atât de multe vieți ale noastre împrăștiate, folosind imensitatea noastră ca o circumferință în care să le așeze. Așadar, în timp ce viața mea era văzută ca centru, imensitatea și puterea mea erau văzute ca circumferința în care erau depuse aceste nenumărate vieți, care, găsind totul și pe toți, s-au dăruit pentru a ne iubi și a fi iubite.
Am fost surprinsă să aud asta, scrie Luisa, iar dulcele Isus, fără să-mi mai dea timp, a adăugat imediat: „Fiica mea, nu te mira; când lucrăm, facem lucrări complete, astfel încât nimeni să nu poată spune: «El nu a făcut asta pentru mine, viața lui nu este în întregime a mea».
Vai! Iubirea nu apare când lucrurile nu sunt ale cuiva și nu sunt ținute în puterea cuiva. Și nu face același lucru și soarele, creat de Noi? În timp ce luminează ochii până când sunt cu toții plini de lumină, în același timp este lumină deplină, completă pentru mâna care lucrează, pentru piciorul care merge, astfel încât toate lucrurile create și creaturile să poată spune: „Soarele este al meu”? Și în timp ce centrul soarelui se află sus în atmosferă, lumina lui se îndepărtează și rămâne, iar cu circumferința sa de lumină învelește pământul și devine viața și lumina tuturor, chiar și a micuței flori și a firului de iarbă. Soarele nu este viață: el deține lumina și dă lumină, și toate bunurile pe care lumina lui le conține.
Dumnezeirea noastră este viață, este autorul și viața tuturor lucrurilor; de aceea, coborând din Cer pe pământ, a trebuit să săvârșesc fapte desăvârșite și, mai mult decât Soarele, a trebuit să-mi arăt viața și să o înmulțesc în nenumărate vieți, pentru ca Cerul, pământul și toți oamenii să poată avea parte de viața mea. Dacă nu ar fi fost așa, nu ar fi fost opera Înțelepciunii și a Iubirii noastre infinite. [...]
Așa că am continuat să mă gândesc la nașterea micului Rege Isus și I-am spus: „Dragă Copilaș, spune-mi: ce ai făcut când ai văzut atâta ingratitudine umană pentru marea Ta iubire?”
Iar Isus a spus: „Fiica mea, dacă aș fi ținut cont de ingratitudinea oamenilor față de marea mea iubire, aș fi ales calea către Cer, întristându-mi și amărându-mi iubirea și transformând sărbătoarea în doliu. Vrei să știi ce fac în marile mele opere pentru a le face mai frumoase? Cu fast și cu o manifestare mai mare decât iubirea mea, pun totul deoparte – nerecunoștința umană, păcatele, mizeriile, slăbiciunile – și îmi îndeplinesc cele mai mari lucrări ca și cum aceste lucruri nu ar exista. Dacă aș fi vrut să acord atenție răutăților omului, nu aș fi putut să fac lucrări mari sau să pun toată iubirea mea în acțiune: aș fi rămas blocat, sufocat în iubirea mea. În schimb, pentru a fi liber în lucrările mele și pentru a le face cât mai frumoase cu putință, pun totul deoparte și, dacă este necesar, acopăr totul cu iubirea mea, astfel încât să văd doar iubirea și voința mea; și astfel merg mai departe în lucrările mele cele mai mari și le fac ca și cum nimeni nu m-ar fi jignit, pentru că pentru gloria noastră nu trebuie să lipsească nimic din eleganța, frumusețea și măreția lucrărilor noastre.
De aceea, aș dori ca și tu să nu te concentrezi asupra slăbiciunilor, nenorocirilor și relelor tale, pentru că cu cât te gândești mai mult la ele, cu atât te simți mai slăbită, cu atât relele te copleșesc mai mult și nenorocirile te strâng mai tare în strânsoarea lor; Gândindu-te la ele, slăbiciunea alimentează slăbiciunea, iar bietul om cade și mai jos, relele capătă putere, mizeriile îl înfometează până la moarte; în schimb, dacă nu te gândești la ele, ele dispar de la sine. Dimpotrivă, când ne referim la bine: un bine alimentează alt bine, un act de iubire provoacă altă iubire, abandonarea voinței mele te face să simți noua viață dumnezeiască în tine; astfel încât gândul la bine formează hrana, puterea, pentru a face alt bine. De aceea, vreau ca gândurile tale să fie ocupate numai cu iubirea mea și cu trăirea după voința mea. Iubirea mea va arde mizeriile și toate relele tale, iar Voința mea Divină va deveni viața ta și va folosi mizeriile tale pentru a forma scaunul de picioare pe care să-și ridice tronul.
Așa că am continuat să mă gândesc la micuțul Isus care s-a născut și, oh, cât mi s-a sfâșiat inima când l-am văzut plângând, suspinând, gemând, tremurând de frig! Voiam să-i dau un „te iubesc” pentru fiecare durere și lacrimă a Micuțului Divin, ca să-l încălzesc și să-i potolesc plânsul. Și Isus a adăugat: „Fiica mea, pe cei care trăiesc în voința mea îi simt în lacrimile mele, în plânsul meu; Îi simt curgând în suspinele mele de plâns, în tremurările membrelor mele de prunc, iar prin virtutea Voinței mele pe care ei o posedă, îmi transformă lacrimile în zâmbete, suspinele în bucurii cerești; cu cântece de leagăn și iubire, Mă încălzesc și îmi transformă durerile în sărutări și îmbrățișări. Într-adevăr, trebuie să știi că acela care trăiește în Voința Mea, primește continuu altoiri din tot ceea ce face umanitatea mea: dacă gândesc, îi altoiesc gândurile; dacă vorbesc și mă rog, îi altoiesc cuvintele; dacă lucrez, îi altoiesc mâinile. Nu este lucru pe care să-l fac fără a determina o altoire spre a altoi creatura și a face din ea repetarea vieții Mele, cu atât mai mult cu cât, fiind Voința Mea Divină în ea, găseam Puterea Mea, Sfințenia Mea și însăși viața Mea, pentru a mă face să fac ceea ce voiam de la ea.
Câte minuni pot să fac acolo unde găsesc Voința Mea în creatură! Am venit pe pământ pentru a acoperi totul cu iubirea mea, pentru a îneca răul însuși și a arde totul cu iubirea mea. Din dreptate, am vrut să-i ofer primatul Tatălui meu, pentru că era drept ca Lui să îi fie oferită onoarea, gloria, iubirea și recunoștința pe care toată lumea i le datora. Așa că iubirea mea nu mi-a dat pace: ea umple golurile slavei și onoarei sale și merge până la a răsplăti cu iubire Divinitatea, care a creat cerul, soarele, vântul, marea, pământul înflorit și toate celelalte, pentru care omul nici măcar nu a spus un mulțumesc pentru numeroasele daruri primite. El a fost adevăratul hoț, cel nerecunoscător, uzurpatorul bunurilor noastre. Iubirea mea a alergat și a alergat pentru a umple abisul distanței dintre Creator și creatură; l-a răsplătit pe Tatăl meu Ceresc cu iubire și, cu iubire, a răscumpărat toate generațiile umane, pentru a le reda viața Voinței mele Divine; ea formase deja multe vieți din Ea pentru a forma răscumpărarea lor. Și când iubirea mea plătește, valoarea ei este atât de mare încât poate plăti pentru toată lumea și poate răscumpăra orice dorește. Prin urmare, tu ești deja răscumpărată de iubirea mea, așa că lăsa-mă să mă bucur de tine și să domnesc asupra ta.
Rugăciune 🙏🏻
Isuse al meu, vreau să te iubesc și vreau atât de multă iubire încât să compensez iubirea tuturor generațiilor care au existat și vor exista; dar cine îmi poate da atât de multă iubire încât să pot iubi pentru toată lumea? Iubirea mea, în Voința Ta există putere creatoare, așa că în Voința Ta vreau eu însămi să creez atâta iubire încât să compensez și să depășesc iubirea tuturor și a tot ceea ce toate creaturile sunt obligate să îi ofere lui Dumnezeu, Creatorul nostru.
(Vol. 12, 2 februarie 1921)
Volumul 14 - 28 martie 1922
Mă contopesc complet cu Sfânta Voință a iubitului meu Isus, scrie Luisa, iar El mi-a spus: „Fiica Voinței Mele, dacă ai ști minunile, miracolele care se întâmplă când te contopești cu Voința Mea, ai fi uimită. Ascultă. Tot ceea ce am făcut pe pământ este într-o atitudine continuă de dăruire față de om, formând o coroană în jurul lui: gândurile mele formează o coroană în jurul inteligenței creaturii, cuvintele mele, lucrările mele, pașii mei etc. formează o coroană în jurul cuvintelor, lucrărilor și pașilor lor, astfel încât, împletind lucrurile lor cu ale mele, pot spune Tatălui meu Ceresc că lucrarea lor este ca a mea. Acum, cine adoptă această atitudine continuă a mea? Cine se lasă împletit cu opera mea, cu care am încununat întreaga familie umană? Cei care trăiesc în voința mea. Pe măsură ce v-ați contopit gândurile cu voința mea, gândurile mele care v-au încununat au simțit ecoul gândurilor mele în mintea voastră și, identificându-se cu ale voastre, le-au înmulțit cu ale mele și au format o coroană dublă în jurul inteligenței umane, iar Tatăl meu a primit nu numai de la mine, ci și de la voi, gloria Divină de la toate inteligențele create; și așa a fost cu cuvintele și cu toate celelalte. Și Tatăl primește această glorie Dumnezeiască nu numai de la creaturi, ci și de la toate celelalte lucruri create, pentru că toate lucrurile au fost create pentru a revărsa iubire continuă asupra omului, iar omul, în dreptate, ar trebui să aducă omagiu și iubire Creatorului său pentru fiecare lucru creat. Acum, cine furnizează acest lucru? Cine face ca să devină propriu sieși acel Fiat prin care toate lucrurile au fost create, pentru a răspândi omagiul, adorarea și iubirea Divină pentru Creatorul său peste toate lucrurile? Cel care trăiește în Voința mea! Aproape cu fiecare cuvânt, el face al său acel Fiat atotputernic, ecoul Fiatului veșnic răsună în Fiatul său divin în care trăiește, și se răspândește și aleargă și zboară, și fiecărui lucru creat îi imprimă un alt Fiat și îi dă înapoi Creatorului său omagiul și iubirea pe care El le-a dorit. Asta am făcut eu când eram pe pământ. Nu era nimic pentru care să nu-i răspund Tatălui meu Divin în numele tuturor creaturilor. Acum vreau asta, o aștept de la cei care trăiesc în voința mea.
Dacă ai putea vedea cât de frumos este să vezi slava Mea, iubirea Mea, adorația Mea profundă unită cu a ta în fiecare sclipire a stelelor, în fiecare picătură de lumină solară! O, cum aleargă, zboară pe aripile vântului, umplând întreaga atmosferă, călătorind peste apele mării, odihnindu-se pe fiecare plantă, fiecare floare, înmulțindu-se cu fiecare mișcare! Este o voce care răsună peste toate și spune: „Iubire, glorie și adorație Creatorului meu”. De aceea, oricine trăiește în voința mea este ecoul vocii mele, repetorul vieții mele, gloria perfectă a creației mele. Cum să nu o iubesc? Cum să nu-i dau tot ce ar trebui să dau tuturor celorlalte creaturi împreună și să o fac să exceleze peste toate? Ah, iubirea mea ar fi într-o situație dificilă dacă nu aș face astfel!”
Volumul 16 - 29 decembrie 1923
[...] Am primit Sfânta Împărtășanie”, scrie Luisa, „și, ca de obicei, chemam și așezam toate lucrurile create în jurul lui Isus, pentru ca toate să formeze o coroană în jurul Lui și să-I ofere în schimb iubire, omagiu Creatorului lor. Toate s-au grăbit la chemarea mea și am văzut clar toată iubirea lui Isus pentru mine în toate lucrurile create; iar Isus aștepta cu atâta tandrețe și iubire în inima mea întoarcerea atâtor iubiri, iar eu, privind peste toate și îmbrățișând totul, m-am adus la picioarele lui Isus și I-am spus:
Rugăciune 🙏🏻
„Iubirea mea, Isuse, Tu ai creat totul pentru mine și mi-ai dat totul, astfel încât totul este al meu, iar eu îți ofer totul pentru a Te iubi; de aceea, îți spun în fiecare picătură de lumină solară: „Te iubesc”; în sclipirea stelelor: „Te iubesc”; în fiecare picătură de apă: „Te iubesc”. Voia Ta mă face să văd iubirea Ta pentru mine în adâncul oceanului, și îmi imprim iubirea mea pentru Tine în fiecare pește care se aruncă în mare; vreau să-mi imprim iubirea mea pentru Tine în zborul fiecărei păsări. Te iubesc pretutindeni, iubirea mea. Vreau să-mi imprim iubirea mea pentru Tine pe aripile vântului, în mișcarea frunzelor, în fiecare scânteie de foc; Te iubesc pentru mine și pentru toți.”
Toată Creația era cu mine spunându-mi: „Te iubesc”. Dar când am vrut să îmbrățișez toate generațiile umane în Voința Veșnică, să-i fac pe toți să se prosterneze înaintea lui Isus, astfel încât fiecare să-și îndeplinească datoria de a spune în fiecare faptă, cuvânt și gând un „Te iubesc” lui Isus, aceștia mi-au scăpat, iar eu m-am simțit pierdută și nu știam ce să fac; așa că i-am spus lui Isus, iar El mi-a răspuns: „Fiica mea, tocmai asta înseamnă să trăiești în Voința Mea: să aduci toată Creația înaintea Mea și, în numele tuturor, să-Mi dai răsplata pentru îndatoririle lor. Nimeni nu trebuie să-ți scape, altfel Voința Mea ar găsi lacune în Creație și nu ar fi satisfăcută. Dar știi de ce nu poți găsi pe toată lumea și mulți îți scapă? Este puterea liberului arbitru. Dar vreau să te învăț secretul prin care îi vei găsi pe toți: intră în Umanitatea mea și vei găsi toate faptele lor ca și cum ar fi în custodie, pentru care m-am angajat să-i satisfac înaintea Tatălui meu Ceresc, și du-te și urmează toate faptele mele, care au fost faptele tuturor, astfel încât vei găsi totul și Îmi vei da înapoi iubirea pentru toți și pentru toate. Totul este în Mine; după ce am făcut totul pentru toți, totul este păstrat în Mine, și Eu redau Tatălui Divin datoria de a iubi totul, iar cine dorește poate folosi acest lucru ca mijloc de a se înălța la Cer.
Am intrat în Isus, continuă Luisa, și cu ușurință am găsit totul și pe toți, și urmând lucrarea lui Isus, am spus:
Rugăciune 🙏🏻
„În fiecare gând al fiecărei creaturi, Te iubesc; în fiecare privire, Te iubesc; în fiecare sunet al fiecărui cuvânt, Te iubesc; în fiecare bătaie a inimii, respirație și afecțiune, Te iubesc; în fiecare picătură de sânge, în fiecare lucrare și pas, Te iubesc”.
Dar cine poate spune tot ce am făcut și am spus? spune Luisa. Multe lucruri nu pot fi spuse; într-adevăr, ceea ce se spune este spus foarte prost, din cele ce sunt spuse când cineva este împreună cu Isus...
Sursa traducerii în limba română: canalul Drumul spre Dumnezeu de pe WhatsApp: https://whatsapp.com/channel/0029Vb79yd77T8bgZWJUYD2F