Mai întâi să reflectăm asupra Poruncii Iubirii pe care ne-a dat-o Isus: să ne întrebăm dacă L-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele nostru ca pe noi înșine, deoarece aceasta este temelia tuturor poruncilor și, în lumina ei, trebuie să analizăm respectarea fiecărei porunci.
Pentru a-L iubi pe Dumnezeu trebuie să-L cunoaștem, iar pentru aceasta trebuie să înțelegem în profunzime poruncile Sale.
1. Prima poruncă vorbește despre recunoașterea lui Dumnezeu ca Domn al întregii creații și despre faptul de a nu avea alți dumnezei în locul Lui.
Dumnezeii falși sunt aceia pe care oamenii îi pun înaintea iubirii față de Dumnezeu: confortul personal, aparența, bogăția, dorințele senzuale, reputația, distracția etc.
Orice lucru, loc sau chiar persoană care nu este onorată ca un dar provenit de la Dumnezeu devine un dumnezeu fals în sufletul acelei persoane care pune aceste lucruri înaintea Domnului.
O altă practică frecventă este aceea de a considera binele și succesul ca fiind realizate doar prin efortul omenesc și de a nu recunoaște că ele provin, înainte de toate, din iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Efortul omenesc devine un idol atunci când nu mai recunoaștem atotputernicia și ajutorul lui Dumnezeu și punem succesul uman mai presus de Creator. Este important să realizăm că orice efort omenesc este rodul grijii lui Dumnezeu pentru noi și că fiecare persoană și fiecare lucru bun din viața noastră provin de la El.
2. A doua poruncă vorbește despre a nu folosi în zadar numele lui Dumnezeu.
În limbajul cotidian, numele lui Dumnezeu, respectiv al lui Isus, a devenit un termen colocvial frecvent, folosit pentru a exprima surpriză, frică sau mânie. Motivația lăuntrică a inimilor noastre, însă, atunci când rostim aceste nume, trebuie să fie numai de reverență, omagiu și respect.
Această poruncă se referă și la păcatul blasfemiei, ori de câte ori numele lui Dumnezeu, al lui Isus, al Fecioarei Maria, al îngerilor, al sfinților și al sufletelor răposaților sunt profanate și se folosesc în înjurături.
3. Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului.
Această poruncă explică faptul că omul trebuie să meargă la biserică duminica și în zilele de sărbătoare, să se odihnească și să nu facă munci inutile în această zi și nici să-i pună pe alții să le facă. O muncă care nu este necesară este aceea care poate aștepta fără probleme ziua următoare. Activitățile acestei zile ar trebui să fie legate în principal de caritate: îngrijirea bolnavilor, a persoanelor cu dizabilități și a celor nevoiași, oferirea de hrană celor întristați, ajutorarea celor aflați în nevoie și îngrijirea celor care se confruntă cu dificultăți fizice, psihice sau emoționale. Această zi ar trebui dedicată unei spiritualități care izvorăște dintr-o inimă ce dorește să-L iubească, să-L laude pe Dumnezeu și să petreacă timp cu El.
4. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
Respectul față de părinți trebuie să izvorască din aprecierea rolului pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru ei în viața noastră. Chiar dacă nu toți părinții sunt buni, să ne amintim că Dumnezeu Însuși i-a ales pentru noi, conform planului Său pentru fiecare dintre noi. În tinerețe, cinstirea părinților se manifestă prin respectarea autorității părintești, iar mai târziu, când îmbătrânesc, îi cinstim îngrijindu-ne de bunăstarea lor fizică și emoțională. Odată cu înaintarea în vârstă, este necesar să fim cei care le poartă de grijă. Dacă ne sustragem acestei responsabilități, înseamnă că vom încălca această poruncă. Atunci când îi cinstim și îi respectăm pe părinții noștri, Îl cinstim și Îl respectăm pe Dumnezeu.
5. Să nu ucizi.
Orice formă de omucidere constituie o încălcare a acestei porunci. Un întreg domeniu, cel al avortului, a fost construit în jurul încălcării acestei porunci. Aceasta include și utilizarea celulelor stem embrionare. O altă încălcare gravă este acceptarea eutanasiei și a sinuciderii. Viața umană trebuie respectată din momentul conceperii până la moartea naturală. Dumnezeu a creat viața și numai El are dreptul de a o chema înapoi la Sine, iar orice încălcare a acestei porunci reprezintă o încercare inutilă a omului de a-și controla propriul destin. Acceptarea voinței lui Dumnezeu exclude o asemenea atitudine și stă la baza respectării tuturor poruncilor.
6. Să nu săvârșești fapte de desfrânare.
Ca și în cazul celorlalte porunci, încălcarea acesteia are loc mai întâi în inimă. Desfrânarea presupune, de obicei, consimțământul a două persoane, dar poate fi săvârșită și de o singură persoană și chiar numai în inimă. Actul sexual a fost creat de Dumnezeu în scop procreativ. În afara acestui context, orice gând sau faptă care încalcă puritatea inimii omului este un păcat, dacă are loc în afara căsătoriei. Plăcerea sexuală devine în societatea contemporană un instrument de divertisment, prin care omul își pune propria plăcere mai presus de ascultarea de Dumnezeu și de dorința de a-I fi plăcut. Actul sexual nu trebuie redus la o alegere liberă la care toți pot participa în afara căsătoriei, deoarece scopul nostru trebuie să fie acela de a căuta mereu să-i fim plăcuți lui Dumnezeu.
7. Să nu furi.
Furtul este o iubire dezordonată de sine. Încălcând această poruncă, omul se pune mai presus de voința lui Dumnezeu, pierzând respectul pentru limitele a ceea ce îi aparține. Pe scurt: ia ceea ce nu este al lui. Este furt și atunci când omul „fură” buna reputație a cuiva, distrugând-o prin cuvinte rele. Aici se include și furtul credinței din inima cuiva, atunci când omul deformează credința celuilalt prin cuvinte sau fapte. Fiecare mic furt îl încurajează pe om să fure lucruri tot mai mari și mai importante.
8. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
Păcatele de calomnie și defăimare încalcă această poruncă. Lipsa de respect și încălcarea ei au loc mai întâi în inimă, deoarece lipsește caritatea din inima persoanei care nu respectă Adevărul în cuvintele sale. Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele trebuie să vegheze asupra inimii în respectarea acestei porunci. Omul care o încalcă trebuie să se convertească la Adevăr.
9. Să nu dorești femeia aproapelui tău.
Și această poruncă trebuie respectată mai întâi în inima omului. Inima este călăuza omului, iar acolo unde merge inima, îl urmează și omul. Este necesar ca omul să evite cu prudență orice invidie față de soțul sau soția altei persoane și să respecte jurămintele matrimoniale făcute de fiecare cuplu. În societatea contemporană, importanța căsătoriei este neglijată și multe cupluri nici măcar nu se căsătoresc înainte de a conviețui, iar dintre cei care o fac, destui nu mai văd căsătoria ca un reper pentru proiectele lor de viitor și ajung astfel să-și trădeze partenerul, provocând multă suferință. Inima noastră trebuie să păstreze dorința de a rămâne statornică pe calea dreptății, respectând această poruncă.
10. Să nu dorești nimic din ceea ce aparține aproapelui tău.
Ascultarea de această poruncă trebuie să aibă loc în inimă, deoarece invidia începe mai întâi în inimă, înainte de a se materializa într-un act propriu-zis. Sufletului îi este permis să admire bunurile altora, dar nu să le dorească. Fiecare suflet este chemat să-și țină dorințele sub control, în acord cu voința lui Dumnezeu pentru el. Providența lui Dumnezeu este desăvârșită pentru fiecare suflet, iar cei care au mai mult sunt chemați să împartă cu cei care au mai puțin, deoarece acesta este modul în care Dumnezeu dorește să-i ajute pe cei mai nevoiași.
Ascultarea de Cele Zece Porunci înseamnă ascultarea de fiecare dintre ele, nu doar de unele. Ea trebuie să izvorască dintr-o inimă plină de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele și cere „da”-ul fiecăruia dintre noi. Ele reflectă o responsabilitate pe care o avem cu toții și pentru care, la sfârșitul vieții noastre, va trebui să dăm socoteală Iubirii Veșnice care este Dumnezeu.
Sursa: canalul Drumul spre Dumnezeu de pe WhatsApp: https://whatsapp.com/channel/0029Vb79yd77T8bgZWJUYD2F
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu