Novena de Crăciun - Cele nouă excese ale iubirii (Luisa Piccarreta) - A opta zi/A opta oră

Textul Novenei

Iubirea celui care cerșește

Isus: „Fiica mea, nu mă lăsa singur; odihnește-ți capul pe pieptul scumpei mele Mame, ca să auzi și în afară gemetele și rugăciunile mele. Eu, văzând că nici gemetele, nici rugămințile mele nu mișcă creatura la compasiune față de Iubirea mea, mă comport ca cel mai sărac dintre cerșetori și, întinzând mâna mea cea micuță, implor măcar milă, ca o milostenie, pentru sufletele, afecțiunile și inimile lor. Iubirea mea a vrut să câștige inima omului cu orice preț; și văzând că după șapte excese ale Iubirii mele el era reticent, se prefăcea că nu aude, nu-i păsa de mine și nu voia să se dăruiască mie, Iubirea mea a vrut să meargă mai departe; ar fi trebuit să se oprească, dar nu; a vrut să depășească limitele și, din pântecele mamei mele, a făcut ca vocea mea să ajungă la fiecare inimă în cel mai sugestiv mod, cu cele mai fervente rugăciuni, cu cele mai pătrunzătoare cuvinte...

Dar știi ce i-am spus? „Fiule, dă-mi inima ta; îți voi da tot ce dorești, atâta timp cât îmi vei da inima ta în schimb. Am coborât din Ceruri să ți-o iau: te rog, nu mă refuza! Nu-mi dezamăgi speranțele!” Și văzându-l ezitant, ba chiar pe mulți întorcându-mi spatele, am început să gem, strângând mânuțele mele mici și, plângând cu vocea sufocată de suspine, am adăugat: „Vai, vai, eu sunt micul cerșetor; nu-mi dai nici măcar inima ta din milă?” Nu este oare un exces mai mare decât Iubirea mea, faptul că Creatorul, pentru a se apropia de creatură, ia forma unui copil mic, ca să nu inspire teamă, și cere cel puțin inima creaturii sub forma milei? Și văzând că ea nu vrea să i-o dea, se roagă, geme și plânge?”

Și apoi m-am auzit spunând: „Și tu, nu vrei să-mi dai inima ta? Poate că și tu vrei ca Eu să gem, să mă rog și să plâng pentru a-mi da inima ta? Vrei să-mi refuzi milostivirea pe care ți-o cer?”

Și în timp ce spunea asta, am simțit ca și cum ar fi suspinat. Și am spus: „Isuse al meu, nu plânge, îți dau inima mea și tot ce am.” Apoi vocea interioară a continuat: „Mergi mai departe, mergi la al nouălea exces al Iubirii mele.”

————————-

Meditații asupra acestui Exces de Iubire

Din „Fecioara Maria în Împărăția Voinței Divine, Ziua 20”

Învățătură de la Regina Cerului, Fecioara Maria, Mama lui Isus: Draga mea fiică, Inima mea maternă este plină de bucurie; simt nevoia să-mi exprim dragostea arzătoare: vreau să-ți spun că eu sunt Mama lui Isus. Bucuriile mele sunt infinite; mări de fericire mă inundă. Pot spune: Eu sunt Mama lui Isus; creatura lui, slujitoarea lui este Mama lui Isus, și totul se datorează Fiatului. El m-a umplut de Har și a pregătit o locuință demnă pentru Creatorul meu. De aceea, slavă, onoare și mulțumiri să fie întotdeauna Supremului Fiat.

Acum ascultă-mă, fiica inimii mele. De îndată ce micuța umanitate a lui Isus s-a format în pântecele meu, prin puterea Fiatului Suprem, Soarele Cuvântului Veșnic s-a întrupat în ea. Aveam Raiul meu, format de Fiat, împânzit de stele strălucitoare care sclipeau de bucurie, fericire și armonii de o frumusețe divină, iar Soarele Cuvântului Veșnic, strălucind cu o lumină de nepătruns, a venit să-și ocupe locul în acest Rai, ascuns în micuța sa umanitate; și, incapabil să-l conțină, centrul acestui Soare era în Ea, dar lumina lui se revărsa, acoperind cerul și pământul, ajungând la fiecare inimă și, cu vârful său de lumină care bătea la fiecare creatură, cu voci de lumină pătrunzătoare, le spunea: “Fiii mei, deschideți-mi; dați-mi un loc în inimile voastre; am coborât din Cer pe pământ pentru a-mi forma Viața în fiecare dintre voi; Mama mea este centrul în care locuiesc, iar toți copiii mei vor fi circumferința, unde vreau să-mi formez atâtea vieți câte copii sunt”.

Și lumina a bătut și a bătut fără încetare, iar micuța Umanitate a lui Isus a gemut, a plâns și s-a zvârcolit, iar în acea lumină, care a ajuns în inimi, el și-a revărsat lacrimile, gemetele și frământările de iubire și durere.

Acum trebuie să știți că Mama voastră a început o nouă viață. Eram conștientă de tot ceea ce făcea Fiul meu. L-am văzut devorat de mări de flăcări de iubire; fiecare bătaie a inimii sale, fiecare respirație și fiecare durere erau mări de iubire pe care le elibera, învăluind toate creaturile pentru a le face ale sale prin forța iubirii și a durerii. Căci trebuie să știți că, de îndată ce micuța Sa Umanitate a fost concepută, El a conceput toate durerile pe care trebuia să le îndure, până în ultima zi a Vieții Sale. El a cuprins toate sufletele în Sine, pentru că, fiind Dumnezeu, nimeni nu-I putea scăpa. Imensitatea Sa cuprindea toate creaturile, Omnisciența Sa le făcea pe toate prezente în fața Lui. Așa că Isus al meu, Fiul meu, a simțit greutatea și povara tuturor păcatelor fiecărei creaturi. Iar eu, Mama voastră, L-am urmat în toate și am simțit în Inima mea maternă noua generație a suferințelor lui Isus al meu și noua generație a tuturor sufletelor, pe care, ca Mamă, a trebuit să le nasc împreună cu Isus pentru Harul, Lumina și Viața nouă pe care dragul meu Fiu a venit să le aducă pe pământ.

Fiica mea, trebuie să știi că din momentul în care am fost concepută, te-am iubit ca o Mamă, te-am simțit în Inima mea, am ars de iubire pentru tine, dar nu am înțeles de ce. Fiatul Divin m-a făcut să fac lucruri, dar mi-a ascuns secretul. Dar când S-a întrupat, mi-a revelat secretul și am înțeles rodnicia maternității mele, faptul că nu eram doar Mama lui Isus, ci Mama tuturor, și că această maternitate urma să se formeze pe rugul durerii și al iubirii. [...]

Rugăciune 🙏🏻

 „Iubirea mea, Isuse, în voința Ta, eu te iubesc în actul coborârii Tale din Ceruri; îmi imprim iubirea pentru Tine în actul zămislirii Tale. Te iubesc în prima picătură de Sânge care s-a format în Umanitatea Ta; te iubesc în prima bătaie a inimii Tale, pentru a marca toate bătăile inimii Tale cu iubirea mea pentru Tine; Te iubesc în prima ta suflare, te iubesc în primele tale dureri, te iubesc în primele tale lacrimi pe care le-ai revărsat în pântecele mamei tale; vreau să-ți răsplătesc rugăciunile, ispășirile și ofrandele cu acest „Te iubesc” al meu. Vreau să sigilez fiecare moment al vieții tale cu un „Te iubesc” din partea mea: Te iubesc în nașterea ta, te iubesc în frigul pe care l-ai îndurat, te iubesc în fiecare picătură de lapte pe care ai supt-o de la mama ta; intenționez să umplu scutecele cu care te-a înfășat mama ta cu un „Te iubesc”; Îți răspândesc acest „Te iubesc” peste pământul pe care mama ta te-a așezat în iesle, unde membrele tale fragile au simțit duritatea fânului, dar mai mult decât fânul, duritatea inimilor. „Te iubesc” în fiecare strigăt al tău, în toate lacrimile și durerile copilăriei tale, și revărs acest „Te iubesc” în întreaga relaționare, comunicare și iubire pe care le-ai avut cu mama ta. Pecetluiesc acest „Te iubesc” în fiecare act interior al tău și în fiecare durere pe care ai suferit-o. În toată Sfânta Ta Umanitate, o, Isuse al meu, chiar și în cele mai intime fibre ale inimii Tale, îmi imprim iubirea pentru mine și pentru toți. Iubirea mea nu te va părăsi niciodată; voința Ta este viața iubirii mele.

(Vezi Vol. 17 - 17 mai 1925)

Sursa traducerii în limba română: canalul Drumul spre Dumnezeu de pe WhatsApp: https://whatsapp.com/channel/0029Vb79yd77T8bgZWJUYD2F