1. 📖❤️ Străduiește-te să te faci iubit, înainte de a fi temut.
2. ⏳ Totul trece: ceea ce nu este veșnic, nu valorează nimic.
3. 🌼 Prima fericire a unui copil este aceea de a se simți iubit.
📌 Sursă: https://www.donboscoperugia.it/2021/01/22/alessio-e-le-dieci-frasi-piu-belle-di-don-bosco/
„Nu există decât un singur lucru de făcut: să-i oferim lui Isus florile micilor noastre sacrificii.” 🌷
„Eu doresc să-i învăț și pe ceilalți micile modalități prin care am reușit.” 📖
📌 Sursă: Vatican News
https://www.vaticannews.va/it/santo-del-giorno/10/01/santa-teresa-di-gesu-bambino–vergine-carmelitana–dottore-della.html
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
1️⃣ Profeția lui Simeon
„Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israél şi ca semn de contradicţie – ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi – iar o sabie va străpunge sufletul tău!” (Lc. 2,34-35)
🙏 Tatăl nostru… 7 Bucură-te, Marie…
(Varianta scurtă, se anunță durerea Mariei, apoi 1 Bucură-te, Marie)
⸻
2️⃣ Fuga în Egipt
După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosíf, zicând: „Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îţi voi spune, pentru că Iród are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!”. Sculându-se, [Iosíf] a luat copilul şi pe mama lui în [timpul] nopţii şi a plecat în Egipt. A rămas acolo până la moartea lui Iród, ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: „Din Egipt l-am chemat pe fiul meu”. (Mt. 2,13-15)
🙏 Tatăl nostru… 7 Bucură-te, Marie…
(Varianta scurtă, se anunță durerea Mariei, apoi: 1 Bucură-te, Marie)
⸻
3️⃣ Pierderea lui Isus în Ierusalim
Părinţii lui mergeau în fiecare an la Ierusalím de Sărbătoarea Paştelui. Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalím, dar părinţii lui nu ştiau. Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalím căutându-l. După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. (Lc. 2, 41-46)
🙏 Tatăl nostru… 7 Bucură-te, Marie…
(Varianta scurtă, se anunță durerea Mariei apoi 1 Bucură-te, Marie)
(Opțional, pentru cei doritori să-l cinstească și pe Sfântul Iosif care a fost prezent în viețile lui Isus și Mariei și i-a ocrotit și susținut, după această durere, se poate insera și durerea Mariei legată de moartea Sfântului Iosif - 1x Bucură-te, Marie)
⸻
4️⃣ Întâlnirea Mariei cu Isus pe drumul Crucii ✝️
Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Gólgota”, (In. 19,17). “Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau.” (Lc. 23,27)
🙏 Tatăl nostru… 7 Bucură-te, Marie…
(Varianta scurtă, se anunță durerea Mariei, apoi: 1 Bucură-te, Marie)
⸻
5️⃣ Răstignirea, patima și moartea lui Isus pe cruce
“…L-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc…”
“Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleópa, şi Maria Magdaléna. Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”. Apoi, i-a spus discipolului: „Iat-o pe mama ta!”. Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el. După aceasta, văzând Isus că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. După ce a luat oţetul, Isus a spus: „S-a împlinit”. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.” (In 19,18.25-30)
🙏 Tatăl nostru… 7 Bucură-te, Marie…
(Varianta scurtă, se anunță durerea Mariei, apoi: 1 Bucură-te, Marie)
⸻
6️⃣ Străpungerea coastei lui Isus și punerea Sa în brațele mamei sale
“Ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă…”
“…După acestea, Iosíf din Arimatéea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilát să ia trupul lui Isus. Pilát i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus.” (In. 19,34.38)
🙏 Tatăl nostru… 7 Bucură-te, Marie…
(Varianta scurtă, se anunță durerea Mariei, apoi: 1 Bucură-te, Marie)
⸻
7️⃣ Înmormântarea lui Isus
“Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu [uleiuri] aromate, după cum este [obiceiul de înmormântare] la evrei. În locul unde fusese răstignit [Isus] era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată. Aşadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.” (In. 19,40-42)
🙏 Tatăl nostru… 7 Bucură-te, Marie…
(Varianta scurtă, se anunță durerea Mariei, apoi: 1 Bucură-te, Marie)
⸻
🕯️ Să ne rugăm:
O, Dumnezeule, care ai dorit ca viața Sfintei Fecioare Maria să fie marcată de misterul suferinței și al durerii; dăruiește-ne harul de a o urma pe calea credinței și de a ne uni suferințele cu Pătimirea lui Isus Cristos, ca ele să devină prilej de har și instrument de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
(Se poate face și ca Novenă, dacă se face pentru obținerea unui har se adaugă invocația: Isuse pentru durerile și lacrimile Mamei Tale, dăruiește-mi harul …)
⸻
📿 Devoțiunea durerilor Mariei este o devoțiune oferită Sfintei Brigita a Suediei, care a fost redescoperită cu ocazia aparițiilor mariane recunoscute de Biserică în Kibeho, Rwanda, în care Sfânta Fecioară Maria cerea răspândirea acestei coronițe.
📜 PROMISIUNI 📜
Sfânta Brigita a Suediei (1303–1373) mărturisea că Sfânta Fecioară Maria a promis să acorde șapte haruri celor care o cinstesc și se apropie de Ea și de Fiul Ei, prin intermediul meditării zilnice a durerilor Ei:
1. Voi dărui pace familiilor lor.
2. Vor fi luminați cu privire la misterele Divine.
3. Îi voi consola în durerile lor și îi voi însoți în munca lor.
4. Le voi oferi ceea ce vor cere, atât timp cât rugămințile lor nu se împotrivesc voinței adorabile a Fiului Meu Dumnezeiesc sau sfințirii sufletelor lor.
5. Îi voi apăra în luptele lor spirituale împotriva dușmanului infernal și îi voi proteja în fiecare clipă a vieții lor.
6. Îi voi ajuta vizibil în ceasul morții lor — vor vedea chipul mamei lor.
7. Am primit acest har de la Fiul Meu Dumnezeiesc: cei care vor răspândi această devoțiune față de lacrimile și durerile mele vor fi duși direct din această viață pământească la fericirea veșnică, întrucât toate păcatele lor vor fi iertate, iar Fiul Meu le va fi veșnica bucurie și mângâiere.
📌 Sursa: https://ewtn.co.uk/ca-what-are-the-seven-sorrows-of-our-lady-and-what-are-the-graces-promised-to-those-who-pray-its-chaplet-daily/
🕊️ În aparițiile Sfintei Fecioare Maria, recunoscute de Biserică din Kibeho, Rwanda, Sfânta Fecioară Maria cerea oamenilor să reînceapă să se roage această coroniță. Iată un sumar al acestor mesaje, oferite de una dintre vizionare, Nathalie Mukamazimpaka:
⸻
“Sfânta Fecioară a insistat asupra necesității rugăciunii. A spus că lumea este rea. Este necesar să ne rugăm, să ne rugăm, să ne rugăm mult pentru această lume care este rea, să ne rugăm pentru păcătoși, să ne rugăm pentru convertirea lor.
A insistat foarte mult asupra nevoii de convertire: Convertiți-vă la Dumnezeu! Convertiți-vă la Dumnezeu! Convertiți-vă la Dumnezeu!
Spunând că oamenii nu respectă poruncile lui Dumnezeu, că oamenii au inima împietrită, ea ne-a cerut, de asemenea, să medităm la misterele Rozariului și să îl recităm în fiecare zi.
Ne-a învățat și Rozariul celor Șapte Dureri. Ne-a cerut să îl recităm în fiecare marți și vineri.
Ne-a cerut să ascultăm de Biserică, să-L iubim pe Dumnezeu în adevăr și să-l iubim pe aproapele nostru cu umilință și simplitate.
A vorbit despre necesitatea mortificării, a unui spirit de pocăință și sacrificiu. A vorbit, de asemenea, despre necesitatea suferinței — să ne purtăm suferințele în fiecare zi. A spus că nimeni nu intră în Cer fără suferință.
Ne-a spus și că faptele de caritate față de cei săraci ne transformă în flori frumoase pe care Dumnezeu le iubește.
Ea a dorit ca aici, la Kibeho, să fie construită o capelă, pentru ca toți să-și amintească aparițiile ei și să se roage pentru Biserică și pentru persoanele consacrate.
Sfânta Maria ne-a vorbit în limba Kinyarwanda [limba Rwandei], cu o voce foarte blândă.”
⸻
📌 Sursa: https://marian.org/mary/prayers/chaplet-of-the-seven-sorrows
(Cele Șase Sfinte Liturghii ale acestei Novene trebuie celebrate în ordinea următoare și cu următoarele intenții)
⸻
1️⃣ Prima Sfântă Liturghie
Prima Sfântă Liturghie va fi celebrată în onoarea arestării nevinovate a Domnului nostru Isus Cristos, pentru ca sufletul pentru care se celebrează să fie eliberat din starea de captivitate și din durerile Purgatoriului, cauzate de păcatele pe care le-a săvârșit în timpul vieții pe pământ.
⸻
2️⃣ A doua Sfântă Liturghie
A doua Sfântă Liturghie va fi celebrată în onoarea condamnării nevinovate la care S-a supus Domnul nostru Isus Cristos, pentru ca sufletul amărât al celui răposat să fie iertat de pedepsele la care a fost condamnat de Dreapta Judecată a lui Dumnezeu, din cauza păcatelor sale.
⸻
3️⃣ A treia Sfântă Liturghie
A treia Sfântă Liturghie va fi celebrată în onoarea batjocurii nevinovate pe care Domnul nostru Isus Cristos a acceptat-o în timpul întregii Sale vieți, dar mai ales în timpul ultimelor Sale chinuri pe lemnul Crucii, pentru ca sufletul să fie dezlegat de toate pedepsele atrase voluntar prin păcate.
⸻
4️⃣ A patra Sfântă Liturghie
A patra Sfântă Liturghie va fi celebrată în onoarea Sfintelor Răni și a durerilor Domnului nostru Isus Cristos, precum și a agoniei și morții Sale pe lemnul Crucii, pentru ca sufletul defunctului să fie vindecat de toate rănile pricinuite de păcatele sale și să fie scutit de pedeapsa sa dreaptă.
⸻
5️⃣ A cincea Sfântă Liturghie
A cincea Sfântă Liturghie va fi celebrată în onoarea înmormântării Domnului nostru Isus Cristos, pentru a-L ruga să îngroape, în nesfârșita Sa milostivire, toate păcatele și faptele rele ale sufletelului, scutindu-le de pedeapsa meritată.
⸻
6️⃣ A șasea Sfântă Liturghie
A șasea Sfântă Liturghie va fi celebrată în onoarea Învierii și Înălțării Domnului nostru Isus Cristos, pentru ca El însuși să smulgă sufletul defunctului din umbra morții și să-i dăruiască o strălucită înviere și o grabnică urcare la Cer.
⸻
🌟 Merit spiritual
(Nimeni nu poate măsura măreția meritului dobândit înaintea lui Dumnezeu de cel care răspândește și face cunoscută această Novenă a celor Șase Sfinte Liturghii și modul în care ele trebuie celebrate.)
„Străbătând întreaga lume, de la un loc de pelerinaj la altul, nu se vor dobândi merite mai mari decât îndemnând alte persoane să folosească această Novenă a celor Șase Sfinte Liturghii, deoarece prin ea multe suflete din Purgatoriu se bucură și sunt eliberate.”
De asemenea, nu trebuie neglijat marele merit pe care fiecare credincios îl poate dobândi pentru sine, făcând să i se celebreze aceste Șase Sfinte Liturghii încă din timpul vieții.
Într-adevăr, nu numai că poate obține iertarea păcatelor sale, dar, prin puterea acestor Șase Sfinte Liturghii, credinciosul va primi harul unei spovedanii sincere, chiar dacă în trecut s-a îndepărtat de Dumnezeu, evitând astfel condamnarea veșnică.
⸻
🙏 Rugăciune
O, Doamne Dumnezeule, prin Pătimirea Fiului Tău Unic și prin Preascumpul Sânge vărsat din cele Cinci Răni ale Sale, Tu ai restaurat firea omului atât de grav rănită de păcat.
Noi cinstim pe pământ Sfintele Sale Răni și Te rugăm cu mare umilință:
fă ca și noi să ne bucurăm, într-o zi, de rodul Preascumpul Său Sânge în Cer, prin Cristos Domnul nostru.
Amin.
(Indulgență de 5 ani — Poenit., 12.12.1936)
⸻
📖 2.37.1. Relatare despre Novena celor Șase Sfinte Liturghii
Sfintele Liturghii pot fi celebrate pentru intențiile celor vii și ale celor morți, spre mai marea glorie a lui Dumnezeu, în cinstea Lui și ca mulțumire, precum și pentru sufletele din Purgatoriu, spre folos, ajutor și mângâiere.
Dacă un preot hirotonit va celebra cele șase Sfinte Liturghii în această ordine și cu aceste intenții, sufletul pentru care sunt oferite va fi curând eliberat din captivitatea dureroasă a Purgatoriului.
Un preot învățat și sfânt din Compania lui Isus, profesor de Sfintele Scripturi, a predicat public că dacă aceste Șase Sfinte Liturghii ar fi celebrate după intenția unui defunct, sufletul său ar fi imediat scos din Purgatoriu, chiar dacă ar fi fost condamnat să sufere până la Ziua Judecății.
Două femei, ascultând predica, și-au promis una alteia că, dacă una dintre ele va muri, cealaltă va face să se celebreze aceste Șase Sfinte Liturghii.
Așa s-a întâmplat.
După moartea prietenei ei, femeia rămasă în viață a făcut să se celebreze Novena celor Șase Sfinte Liturghii după intenția promisă.
Noaptea următoare încheierii Novenei, sufletul defunctei i-a apărut cu o frumusețe și o strălucire atât de negrăite, încât femeia, cuprinsă de bucurie, nu a mai putut mânca trei zile.
După ce și-a revenit din acea emoție puternică, nu a mai avut decât o singură dorință: să moară și ea. A făcut așadar să se celebreze aceleași Șase Liturghii pentru ea însăși — iar după șapte zile, a murit în bucurie și pace.
📌 Sursa: P. Ghislain Roy, „Rugăciuni și Instrumente de Eliberare și Vindecare”, ediția a IX-a, p. 82.
Am văzut-o pe Sfânta Fecioară Maria îmbrăcată toată în alb, având pe cap o coroană de douăsprezece stele și purtând un mantou alb care îi acoperea umerii și îi cobora până jos, la picioarele ei, care, desculțe, se sprijineau pe o stâncă. Mama avea mâinile împreunate în rugăciune, iar între ele o coroniță lungă a Sfântului Rozariu, făcută ca din picături de gheață.
„Lăudat să fie Isus Cristos!
Dragi copii ai mei, vă mulțumesc că ați răspuns chemării mele; copiii mei, vă iubesc cu o iubire nesfârșită. Copiii mei, diavolul, ca un leu care răcnește, dă târcoale, căutând pe cine să înghită; întăriți-vă rugăciunea, copiii mei, întăriți-vă sufletul prin Sfintele Sacramente. Rugați-vă, copiii mei, și nu vă temeți; dacă sunteți statornici în credință, răul nu poate nimic împotriva voastră. Dar dacă, vai, nu vă rugați, nu urmați învățăturile Sfintei Biserici, nu vă hrăniți cu Sfintele Sacramente, și vă îndepărtați de Inima mea Neprihănită, deveniți o pradă ușoară, iar diavolul este gata să sară asupra voastră și să vă devoreze; vă va face să cădeți, amăgindu-vă și înșelându-vă cu falsele frumuseți ale acestei lumi, vă va înșela, făcându-vă să vă îndepărtați tot mai mult de iubitul meu Isus, făcându-vă să credeți că sunteți suficienți vouă înșivă și că nu aveți nevoie de Isus. Vă va face să cădeți în păcate și, mințindu-vă, vă va face să credeți apoi că nu există cale de ieșire, nu există iertare; dar voi, copiii mei, nu-l credeți, nu vă temeți și amintiți-vă mereu că nu există păcat care, odată spovedit, să nu fie iertat. Isus Și-a întins brațele pe cruce pentru fiecare dintre voi, pentru a vă mântui; murind, a învins moartea și v-a dăruit viața veșnică.
Copiii mei, rugați-vă și nu vă temeți. Vă iubesc, copiii mei, vă iubesc. Rugați-vă, copiii mei, rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă. Acum vă dau sfânta mea binecuvântare. Vă mulțumesc că ați venit la mine.”
https://madonnadizaro.org/messaggio-del-8-novembre-dato-a-simona/
Tatăl nostru care ești în Cer, mă apropii de Tronul Tău și îți cer să-mi dăruiești harul de a mă ascunde în Inima Ta Preasfântă. Ajută-mă să te iubesc și să te ador cu toată inima și cu tot sufletul meu. O, Tată Atotputernic, iubește-mă și permite-mi să te iubesc, ca și eu să fiu una cu Voința Ta Preasfântă. Tu, Dumnezeul meu, ești Creatorul Meu și Tatăl Milostivirii și al Iubirii și în Tine eu îmi pun încrederea, pentru ca iubirea Ta să devină a mea, iar Voința Ta să devină voința mea și astfel să trăiesc și să împlinesc Voința Ta, nu doar în lumea aceasta, ci și în următoarea. O, Preamilostivă și Iubitoare Inimă a Tatălui Ceresc, te iubesc și mă încred în Tine, prin Fiul Tău, Isus Cristos. Amin.
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, ascultă-ne.
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sângele lui Cristos, al Fiului Unul-născut al Tatălui ceresc, mântuieşte-ne pe noi! (*)
Sângele lui Cristos, al Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu, *
Sângele lui Cristos, al Noului şi Veşnicului Testament, *
Sângele lui Cristos, vărsat în agonie pe pământ,*
Sângele lui Cristos, curs la încoronarea cu spini,*
Sângele lui Cristos, preţul mântuirii noastre, *
Sângele lui Cristos, fără de care nu este iertare,*
Sângele lui Cristos, băutura şi spălarea sufletelor în Sfânta Euharistie, *
Sângele lui Cristos, belşug de milă, *
Sângele lui Cristos, învingătorul diavolilor, *
Sângele lui Cristos, puterea mărturisitorilor, *
Sângele lui Cristos, care creezi suflete feciorelnice, *
Sângele lui Cristos, tăria celor ce sunt în pericol,*
Sângele lui Cristos, odihna celor osteniţi, *
Sângele lui Cristos, mângâierea celor ce plâng, *
Sângele lui Cristos, speranţa celor ce fac pocăinţă, *
Sângele lui Cristos, mângâierea muribunzilor, *
Sângele lui Cristos, pacea şi fericirea inimilor, *
Sângele lui Cristos, chezăşia vieţii veşnice, *
Sângele lui Cristos, scăparea sufletelor din focul Purgatoriului, *
Sângele lui Cristos, preavrednic de toată lauda, *
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne,
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi!
V. Ne-ai răscumpărat, Doamne, cu sângele tău.
R. Şi ne-ai făcut pe noi împărăţie Dumnezeului nostru.
Să ne rugăm:
Atotputernice, veşnice Dumnezeule, care ai orânduit pe Fiul tău Unul-născut ca Mântuitor al lumii şi ai voit să te îndupleci prin sângele lui, dă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim preţul mântuirii noastre, încât să fim apăraţi pe pământ prin puterea lui de relele vieţii acesteia şi să ne bucurăm în cer de roadele lui veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă: ercis.ro/liturgie/preces.asp?id=26
N.B.: Este de folos să ne amintim de aceste dureri și bucurii ale Sfântului Iosif și în timpul Misterelor de Bucurie ale Sfântului Rozariu 📿. Sfântul Iosif a fost prezent în cadrul acestora. În mod deosebit, în zilele de miercuri și prime miercuri ale lunii, este bine să ne amintim de figura lui prin intermediul acestor rugăciuni.
Sursa: canalul whatsapp Drumul spre Dumnezeu https://whatsapp.com/channel/0029Vb79yd77T8bgZWJUYD2F
⸻
1️⃣ O, soțule preacurat al Sfintei Fecioare Maria, pe cât de mare a fost suferința și chinul tău atunci când ai crezut că trebuie să o părăsești pe mireasa ta neprihănită, tot atât de mare ți-a fost bucuria când Îngerul ți-a descoperit marele mister al Întrupării.
Prin această durere și bucurie a ta: te rugăm să mângâi sufletele noastre cu bucuria unei vieți bune și a unei morți sfinte, precum a fost a ta lângă Isus și Maria.
Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…
2️⃣ O, Patriarhule preafericite, durerea ce ai simțit-o văzându-l pe Pruncul Isus născându-se în atâta sărăcie, ți s-a preschimbat repede într-o bucurie cerească, atunci când ai auzit cântarea îngerilor și ai văzut slava acelei nopți strălucite.
Prin această durere și bucurie a ta: te rugăm să ne dobândești harul ca, după călătoria acestei vieți, să trecem la ascultarea laudelor îngerești și la bucuria strălucirii slavei cerești.
Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…
3️⃣ O, îndeplinitorule ascultător al legilor dumnezeiești, Preascumpul Sânge al Pruncului Isus, vărsat la circumciziune, ți-a străpuns inima, dar numele de Isus ți-a reînsuflețit-o, umplând-o de mulțumire.
Prin această durere și bucurie a ta: dobândește-ne harul ca, alungând păcatul din inima noastră, murind, să ne dăm sufletul cu preasfântul nume al lui Isus în inimă și pe buze.
Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…
4️⃣ O, preacredinciosule sfinte Iosife, ție ți-au fost descoperite misterele mântuirii noastre. Dacă prorocia lui Simeon despre cele ce aveau de suferit Isus și Maria ți-a pricinuit o durere amară, mântuirea și învierea slăvită te-au umplut de bucurie.
Prin această durere și bucurie a ta: dobândește-ne harul de a face și noi parte din numărul celor care, prin Isus și mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, vor învia în măreție.
Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…
5️⃣ O, păzitorule preaveghetor al întrupatului Fiu al lui Dumnezeu, ce necaz ai avut în a-l hrăni și sluji pe Fiul Celui Preaînalt, mai cu seamă când ai fugit în Egipt! Dar cât de mare a trebuit să fie și bucuria ta, avându-l pururea cu tine pe același Dumnezeu.
Prin această durere și bucurie a ta: dobândește-ne harul ca, ținând departe de noi pe vrăjmașul din iad, să cadă din inima noastră orice idol al dragostei și, închinându-ne cu totul slujirii lui Isus și Mariei, să trăim și să murim fericiți, ajutați numai de dânșii.
Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…
6️⃣ O, îngere al pământului, când l-ai văzut pe Regele Cerului supus poruncilor tale, dacă mângâierea ta a fost tulburată de frica lui Archelau, apoi, liniștindu-te îngerul, ai locuit bucuros la Nazaret, împreună cu Isus și Maria.
Prin această durere și bucurie a ta: dobândește-ne harul ca, alungând din inima noastră orice teamă vătămătoare, să ne bucurăm de pacea sufletului și să trăim uniți cu Isus și Maria.
Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…
7️⃣ O, model al sfințeniei, când l-ai pierdut fără vina ta pe copilul Isus, l-ai căutat trei zile întregi, până când l-ai găsit în Templu între învățători, spre marea ta fericire.
Prin această durere și bucurie a ta: te rugăm să mijlocești pentru noi, ca să nu pierdem pe Isus prin păcat, dar dacă l-am pierde, să-l căutăm din nou cu inima smerită, până ce-l vom găsi plin de milostivire, mai cu seamă în ceasul morții noastre.
Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…
V: Roagă-te pentru noi, Sfinte Iosife
R: Ca să ne facem vrednici de făgăduințele lui Cristos.
Să ne rugăm:
Dumnezeule, care printr-o pronie nespusă ai binevoit să-l alegi pe Sfântul Iosif de soț al Preasfintei Născătoare, fă, Te rugăm, ca și noi să ne învrednicim a-l avea drept mijlocitor în Cer pe acela pe care-l cinstim pe Pământ ca pe un ocrotitor al nostru. Tu, Care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin.
Sursa în limba română: canalul de whatsapp Drumul spre Dumnezeu https://whatsapp.com/channel/0029Vb79yd77T8bgZWJUYD2F
Sursa originală: https://livres-mystiques.com/partieTEXTES/Ars/Sermons/tome4/10desmorts.htm
Vine noaptea, în care nimeni nu mai poate lucra. (Ioan 9,4)
Aceasta este, fraților, situația cumplită în care se află acum părinții și mamele noastre, rudele și prietenii noștri, care au părăsit această lume fără a fi satisfăcut pe deplin dreptatea lui Dumnezeu.
El i-a condamnat să petreacă numeroși ani în aceste închisori întunecate ale Purgatoriului, unde dreptatea Sa se abate asupra lor, până când își vor fi plătit în întregime datoriile.
„Oh! cât de înfricoșător este”, ne spune sfântul Rege profet, „să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu!”
Dar de ce am urcat azi în amvon, fraților? Ce am să vă spun? Ah! Vin din partea lui Dumnezeu însuși; vin din partea sărmanilor voștri părinți, pentru a trezi în voi dragostea și recunoștința pe care le-o datorați; vin să vă reamintesc toată bunătatea și iubirea pe care v-au arătat-o cât timp au fost pe pământ; vin ca să vă spun că ard în flăcări, plâng și imploră strigând ajutorul rugăciunilor și faptelor voastre bune.
Mi se pare să-i aud strigând din adâncul acestor flăcări care îi mistuie: „Ah! Spuneți-le părinților noștri, mamelor noastre, spuneți-le copiilor noștri și tuturor rudelor noastre, cât de crude sunt suferințele pe care le îndurăm. Ne aruncăm la picioarele lor pentru a implora ajutorul rugăciunilor lor. Ah! Spuneți-le că de când ne-am despărțit de ei, ardem aici în flăcări! O, cine poate rămâne insensibil la atâtea suferințe pe care le îndurăm?”
Vedeți, frații mei, ascultați această mamă tandră și acest tată bun și toți acești părinți care își întind mâinile spre voi. „Prieteni,” strigă ei, „izbăviți-ne de aceste torturi, voi puteți să o faceți!”.
Să vedem, așadar, fraților: 1. mărimea suferințelor pe care le îndură sufletele din Purgatoriu și 2. mijloacele pe care le avem pentru a le ușura, respectiv: rugăciunile noastre, faptele noastre bune și, mai ales, sfântul sacrificiu al Sfintei Liturghii.
Nu vreau să mă opresc pentru a vă demonstra existența Purgatoriului; ar fi o pierdere de timp. Niciunul dintre voi nu are nici cea mai mică îndoială în privința aceasta.
Biserica, căreia Isus Cristos i-a promis ajutorul Duhului Sfânt, și care, prin urmare, nu se înșeală și nici nu ne poate înșela, ne învață acest adevăr într-un mod destul de clar și evident.
Este cert și foarte firesc faptul că există un loc în care sufletele drepților își îndeplinesc ispășirea păcatelor, înainte de a fi primite în slava Cerului, care le-a fost asigurată.
Da, fraților, și acesta este un articol de credință: dacă nu am făcut o penitență proporțională cu gravitatea și enormitatea păcatelor noastre, deși sunt iertate în sfântul tribunal al pocăinței, vom fi condamnați să le ispășim în flăcările Purgatoriului.
Dacă Dumnezeu, care este Dreptatea însăși, nu lasă fără răsplată niciun gând bun, nicio dorință bună și nici cea mai mică faptă bună, tot astfel nu va lăsa nepedepsit niciun păcat, oricât de mic ar fi; și vom suferi în Purgatoriu tot timpul pe care dreptatea lui Dumnezeu îl va cere, pentru a ne purifica pe deplin.
În Sfânta Scriptură, numeroase texte arată că, deși păcatele noastre sunt iertate, Bunul Dumnezeu ne impune totuși obligația de a suferi în această lume prin pedepse temporale, ori în cealaltă lume, prin flăcările Purgatoriului.
Vedeți ce s-a întâmplat cu Adam: pocăindu-se după păcatul său, Dumnezeu i-a făcut cunoscut că îi iertase păcatul și totuși, l-a condamnat să facă penitență timp de peste nouă sute de ani; o penitență care a depășit tot ce se poate imagina.
Vedeți iarăși: David poruncește, împotriva voinței lui Dumnezeu, recensământul supușilor săi; dar, împins de remușcările conștiinței sale, își recunoaște păcatul, se aruncă cu fața la pământ și se roagă Domnului să-l ierte. Dumnezeu, mișcat de pocăința sa, îl iartă. Dar, în ciuda acestui fapt, îl trimite pe Gad să-i spună: „Alege unul dintre cele trei flageluri pe care Domnul le-a pregătit ca pedeapsă pentru păcatul tău: ciuma, războiul și foametea.”
David a spus: „Mai bine să cad în mâinile Domnului, a cărui milă am simțit-o de atâtea ori, decât în mâinile oamenilor.” A ales ciuma, care a durat trei zile și a făcut să moară peste șaptezeci de mii de supuși. Și dacă Domnul nu ar fi oprit mâna îngerului care se întinsese deja asupra orașului, tot Ierusalimul ar fi fost depopulat! Văzând atâtea rele cauzate de păcatul său, David a cerut bunului Dumnezeu să-l pedepsească numai pe el și să-i cruțe poporul, care era nevinovat.
Vai! Fraților, câți ani vom avea de suferit în Purgatoriu, noi care avem atât de multe păcate și care, sub pretextul că le-am mărturisit, nu facem penitență și nu vărsăm lacrimi? Câți ani de suferințe ne așteaptă în viața de apoi!
Dar cum aș putea să vă descriu tabloul sfâșietor al suferințelor pe care le îndură aceste suflete sărace, din moment ce Sfinții Părinți ne spun că suferințele pe care le îndură în aceste locuri par să egaleze suferințele pe care Isus Cristos le-a îndurat în timpul patimii Sale dureroase? Cu toate acestea este cert că dacă cea mai mică suferință a lui Isus Cristos ar fi fost împărțită între toți oamenii, toți ar fi murit din cauza violenței suferințelor.
Focul Purgatoriului este același cu cel al iadului; diferența este că nu este veșnic. Oh, ar trebui ca Bunul Dumnezeu, în mila Sa, să permită unuia dintre aceste suflete sărmane care ard în aceste flăcări, să apară aici, în locul meu, înconjurat de focurile mistuitoare și să vă povestească el însuși suferințele pe care le îndură!
Ar trebui, fraților, să facă să răsune această biserică de strigătele și plânsetele sale; și poate, în sfârșit, vi s-ar înduioșa inimile.
„O, cât suferim!”, strigă ele către noi, „fraților, eliberați-ne din aceste chinuri; voi puteți! Ah! dacă ați simți durerea de a fi despărțiți de Dumnezeu!… Ce separare cumplită! Să arzi într-un foc aprins de dreptatea lui Dumnezeu!… să suferi dureri de neînțeles pentru omul de pe pământ!… să fii devorat de regret, știind că puteam atât de ușor să evităm aceste suferințe!”
„O, copiii mei!”, strigă acești tați și mame, „puteți oare să ne abandonați pe noi, care v-am iubit atât de mult? Puteți să dormiți delăsători, iar pe noi să ne lăsați întinși pe un jăratic de foc? Îndrăzniți să vă abandonați plăcerii și bucuriei, în timp ce noi suntem aici, suferind și plângând, zi și noapte? Voi dețineți bunurile și casele noastre, vă bucurați de roadele muncii noastre, iar pe noi ne abandonați în acest loc al chinurilor, unde suferim de atâta timp dureri îngrozitoare! Și nici o faptă de milostenie, nici o Sfântă Liturghie care să ne ajute să ne eliberăm! Puteți să ne ușurați, să deschideți închisoarea noastră; și totuși ne părăsiți? O, cât de cumplite sunt suferințele noastre!…”
„Da, se judecă cu totul altfel în flăcări toate aceste păcate ușoare, dacă totuși se poate numi ușor ceea ce ne face să îndurăm dureri atât de sfâșietoare.”
„O, Dumnezeule,” strigă Regele-profet, „vai de om, chiar și cel mai drept, dacă îl judeci fără milă!”, iar „dacă cel drept cu greu se va mântui, nelegiuitul şi păcătosul unde vor ajunge?”
Și noi, care am săvârșit atât de multe păcate de moarte și care nu am făcut încă aproape nimic pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu, câți ani de Purgatoriu ne așteaptă?
„O, Dumnezeule,” spunea Sfânta Tereza, „ce suflet va fi suficient de curat pentru a intra în Cer fără a trece prin flăcările dreptății?”
În boala sa, pe patul morții, a strigat deodată: „O, dreptate și putere a Dumnezeului meu, cât de înfricoșătoare ești!”
În timpul agoniei sale, Dumnezeu i-a arătat sfințenia Sa, așa cum o văd îngerii și sfinții în Cer, ceea ce i-a provocat o teamă atât de mare încât surorile ei, văzând-o tremurând și într-o agitație extraordinară, au exclamat în lacrimi:
„- Ah, mamă, ce s-a întâmplat cu tine; te mai temi de moarte, după atâtea penitențe și lacrimi amare?”
„- Nu, copiii mei,” le-a spus Sfânta Tereza, „nu mă tem de moarte, dimpotrivă, o doresc pentru a mă uni pentru totdeauna cu Dumnezeul meu.”
„– Te sperie păcatele, după atâtea suferințe?”
„- Da, copiii mei” le-a spus ea, „îmi este teamă de păcatele mele, dar mă tem de ceva încă și mai mult.”
„- Este judecata?”
– „Da, tremur la vederea răspunderii înfricoșătoare pentru păcate, pe care va trebui să o dau înaintea lui Dumnezeu, care în acel moment nu va avea milă, dar mai este ceva care, numai gândindu-mă, mă face să mă cutremur de frică…”
Sărmanele surori erau îndurerate.
„- Vai! Oare este vorba de iad?”
„- Nu”, le-a răspuns ea, „iadul, slavă Domnului, nu este pentru mine. O, este sfințenia lui Dumnezeu. Dumnezeul meu, ai milă de mine! Viața mea trebuie să fie comparată cu cea a lui Isus Cristos însuși! Vai de mine dacă am cea mai mică pată! Vai de mine, dacă am chiar și umbra păcatului!”
„- Vai!”, strigă aceste sărace călugărițe, „care va fi soarta noastră?”
Ce va fi, fraților, atunci cu noi, care poate, în toate penitențele și faptele noastre bune, încă nu am satisfăcut nici măcar un singur păcat iertat în tribunalul penitenței?
Ah! Câți ani și câte secole de chinuri pentru a ne pedepsi! Vom plăti scump pentru toate aceste greșeli pe care le considerăm ca fiind neînsemnate, precum micile minciuni pe care le spunem pentru a ne distra, micile bârfe, disprețul față de harurile pe care bunul Dumnezeu ni le oferă în fiecare clipă, micile revolte pe care le avem în durerile pe care ni le trimite. Nu, fraților, nu am avea niciodată puterea de a săvârși nici cel mai mic păcat, dacă am putea înțelege cât de mult îl jignește acesta pe bunul Dumnezeu și cât de mult merită să fie pedepsit, chiar și în această lume.
Citim în Sfânta Scriptură că Domnul i-a spus într-o zi unuia dintre profeții Săi: „Du-te la regele Ieroboam din partea mea, pentru a-i reproșa oribilitatea idolatriei sale; dar îți interzic să iei vreo mâncare la el și nici pe drum…”
Profetul s-a supus imediat, expunându-se chiar la pericolul evident de a muri. S-a prezentat în fața regelui și i-a reproșat greșeala sa, așa cum îi spusese Domnul. Regele furios că profetul a îndrăznit să-l mustre, a întins mâna și a poruncit să fie prins. Mâna regelui s-a uscat în aceea clipă. Ieroboam văzându-se pedepsit, se căiește, iar Dumnezeu mișcat de pocăința lui, îi redă mâna. Această binefacere a schimbat inima regelui care l-a invitat pe profet să mănânce cu el. „Nu”, i-a răspuns profetul, „chiar dacă mi-ai da jumătate din împărăția ta nu aș face-o pentru că Domnul mi-a interzis.” Pe când se întorcea, a întâlnit însă un profet fals care se pretindea trimis de Domnul și l-a îndemnat să mănânce cu el. El s-a lăsat înșelat și a mâncat cu el, iar la ieșirea din casa sa a întâlnit un leu, care s-a aruncat asupra lui și l-a ucis. Acum, dacă îl întrebați pe Duhul Sfânt care a fost cauza acestei morți, el vă va răspunde că neascultarea profetului i-a adus această pedeapsă.
Luați-l exemplu pe Moise, care era atât de plăcut lui Dumnezeu. Pentru că s-a îndoit o clipă de puterea Lui, lovind de două ori o stâncă pentru a scoate apă din ea, Domnul i-a spus: „Pentru că nu ați avut încredere în Mine, ca să arătați sfințenia mea înaintea fiilor lui Israel, nu veți aduce această adunare în țara pe care le-o dau.”
Dacă Dumnezeu, fraților, pedepsește atât de sever păcate atât de ușoare, ce se va întâmpla cu o distragere a atenției în timpul rugăciunii, cu întoarcerea capului în biserică etc.? Ah! Cât de orbi suntem! Ne pregătim ani și secole de Purgatoriu pentru toate aceste greșeli pe care le considerăm neînsemnate… Cum ne vom schimba limbajul, când vom fi în flăcările în care dreptatea lui Dumnezeu se simte atât de aspru!
Dumnezeu este drept, fraților, în tot ceea ce face. Când ne răsplătește pentru cea mai mică faptă bună, o face dincolo de tot ceea ce ne-am putea dori; un gând bun, o dorință bună, iar această dorință de a face o faptă bună, chiar dacă nu am reuși să o îndeplinim, El nu o va lăsa nerăsplătită. Dar și când vine vorba de dreptate, chiar dacă avem o mică greșeală, vom fi aruncați în Purgatoriu. Acest lucru este adevărat, pentru că vedem în viețile sfinților că mulți au ajuns în Cer, numai după ce au trecut prin flăcările Purgatoriului.
Sfântul Petru Damian povestește că sora sa a rămas câțiva ani în Purgatoriu pentru că a ascultat cu plăcere o melodie nepotrivită.
Se spune că doi călugări și-au promis unul altuia faptul că primul care va muri, va veni să-i spună celuilalt care va supraviețui, în ce stare se află; și, într-adevăr, bunul Dumnezeu i-a permis celui care a murit să i se arate prietenului său. El i-a spus că a rămas cincisprezece zile în Purgatoriu pentru că i-a plăcut prea mult să-și urmeze propria voință. Și când prietenul său l-a felicitat că a stat atât de puțin acolo, el i-a spus:
„Aș fi preferat să fiu jupuit de viu timp de zece mii de ani, pentru că această suferință nu s-ar fi putut compara cu cea pe care am îndurat-o în flăcări.”
Un alt preot îi spuse unui prieten că Bunul Dumnezeu îl condamnase să rămână în Purgatoriu câteva luni pentru că întârziase executarea unui testament destinat să facă fapte bune.
Vai! Fraților, câți dintre cei care mă ascultă nu au și ei această mustrare în conștiința lor, a unei asemenea greșeli? Câți dintre ei au primit, poate de 8-10 ani, de la părinții sau prietenii lor, sarcina de a oferi liturghii, de a da milostenie și nu au făcut nimic? Câți nu sunt oare dintre aceia care, de teamă să nu găsească vreo faptă bună de îndeplinit, nu vor nici măcar să se ostenească să privească testamentul pe care părinții sau prietenii lor l-au făcut în favoarea lor? Vai! Aceste suflete sărmane sunt ținute în flăcări pentru că nu se vrea îndeplinirea ultimelor lor dorințe! Sărmani tați și mame! V-ați sacrificat pentru a vă face fericiți copiii sau moștenitorii, neglijându-vă poate propria mântuire, spre a le spori averea și v-ați bazat pe faptele bune pe care le-ați lăsat în testamentul vostru! Bieți părinți, cât de orbi ați fost pentru că v-ați neglijat pe voi înșivă!
Poate că îmi veți spune: „Părinții noștri au trăit bine, au fost foarte înțelepți.”
Ah! Cât de puțin este nevoie pentru a ajunge în aceste flăcări! Iată ce spune în această privință Albert cel Mare, ale cărui virtuți au strălucit într-un chip atât de extraordinar:
El i-a descoperit într-o zi unuia dintre prietenii săi că Dumnezeu l-a dus în Purgatoriu pentru o simplă clipă de mulțumire de sine, pentru un mic gând de complăcere din pricina științei sale.
Ce este mai uimitor, este faptul că au existat sfinți, chiar canonizați, care au trecut prin Purgatoriu. Sfântul Severin, arhiepiscop de Köln, i-a apărut unui prieten al său la mult timp după moartea sa și i-a spus că a fost în Purgatoriu pentru că a amânat seara rugăciunile pe care trebuia să le facă dimineața. Oh, câți ani de Purgatoriu pot dobândi acei creștini care nu au nicio dificultate în a-și amâna rugăciunile, sub pretextul că au treburi urgente de făcut! Dacă am dori sincer fericirea de a-L avea pe Bunul Dumnezeu, am evita atât micile greșeli, cât și pe cele mari, deoarece separarea de Dumnezeu este o tortură atât de îngrozitoare pentru aceste sărmane suflete!
Părinții Bisericii ne spun că Purgatoriul este un loc aflat în apropierea iadului. Acest lucru este foarte ușor de înțeles, deoarece păcatul venial este apropiat de păcatul mortal. Dar ei cred că nu toate sufletele sunt reținute în acest loc pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu și că multe suferă chiar în locul în care au săvârșit răul. De fapt, Sfântul papa Grigore, ne oferă o dovadă destul de puternică în acest sens. El povestește că un preot sfânt, infirm, mergea în fiecare zi, la porunca medicului său, să facă băi într-un loc îndepărtat. De fiecare dată, el găsea un necunoscut, care îl ajuta să se descalțe și care, după ce făcea baie, îi oferea un prosop pentru a se șterge. Sfântul preot, mișcat de recunoștință, într-o zi, după ce slujise Sfânta Liturghie, i-a oferit necunoscutului o bucată de pâine binecuvântată.
„— Părinte”, îi răspunse acel om, „îmi oferiți un lucru de care nu mă pot folosi, deși mă vedeți cu un trup. Eu sunt stăpânul acestui loc și îmi fac aici Purgatoriul.”
Apoi a dispărut, zicând:
„— Slujitor al Domnului, ai milă de mine! Oh, cât sufăr! Tu mă poți elibera; te rog, oferă pentru mine Sfântul Sacrificiu al Liturghiei, oferă rugăciunile și suferințele tale, iar Domnul mă va elibera.” Dacă am fi convinși de asta, am putea uita atât de ușor sărmanii noștri părinți, care poate sunt mereu lângă noi? Dacă bunul Dumnezeu le-ar permite să se arate, i-am vedea aruncându-se la picioarele noastre.
„Ah, copiii mei, ar spune aceste suflete sărmane, aveți milă de noi! Vă rog, nu ne abandonați!”
Da, frații mei, seara, când ne-am așeza în pat, i-am vedea pe bieții noștri tați și mame, cerând ajutorul rugăciunilor noastre; i-am vedea prin casele noastre, prin câmpurile noastre. Aceste suflete sărmane ne urmează pretutindeni. Dar, vai! Sunt niște bieți cerșetori în fața unor oameni bogați fără inimă.”
Oricât le-ar expune nevoile și chinurile lor, acești bogați răi nu sunt, din nefericire, deloc mișcați.
„Prieteni”, strigă ele către noi, „un Tatăl nostru și un Bucură-te, Marie! O Sfântă Liturghie!”
Cum am putea fi atât de nerecunoscători încât să refuzăm unui tată, unei mame, o parte atât de mică din bunurile pe care le-au dobândit sau păstrat pentru noi cu atâta trudă? Spuneți-mi: dacă tatăl vostru, mama voastră sau unul dintre copiii voștri ar fi în foc, și v-ar întinde mâinile implorându-vă să-i scăpați, ați avea inima să rămâneți nepăsători și să-i lăsați să ardă sub ochii voștri?
Ei bine, credința ne învață că aceste suflete sărmane suferă ceea ce niciun om de pe pământ nu ar putea înțelege...
Dacă vrem, fraților, să ne asigurăm locul în Paradis, să avem o mare fervoare în a ne ruga pentru sufletele din Purgatoriu. Se poate spune chiar că această devoțiune este un semn aproape sigur al predestinării și un mijloc puternic de mântuire. Sfânta Scriptură ne oferă o comparație admirabilă în povestea lui Ionatan. Saul, tatăl său, le-a interzis tuturor soldaților, sub pedeapsa cu moartea, să mănânce până când nu vor învinge filistenii. Ionatan, care nu auzise această interdicție, fiind epuizat de oboseală, a înmuiat vârful baghetei sale într-un fagure de miere și gustă din el. Saul se consultă cu Domnul, pentru a afla dacă cineva încălcase interdicția. Aflând că fiul său o încălcase, tatăl porunci să fie prins, spunând: „ Domnul să mă pedepsească dacă nu vei muri astăzi”. Ionatan, văzându-se condamnat la moarte de tatăl său pentru că încălcase o interdicție pe care nu o auzise, și-a îndreptat privirea spre popor și, lăsând lacrimile să-i curgă, părea să-i amintească toate serviciile pe care i le făcuse și toată bunătatea pe care i-o arătase. Poporul s-a aruncat imediat la picioarele lui Saul: „Ce! Vrei să-l omori pe Ionatan, cel care tocmai a salvat Israelul! Cel care ne-a eliberat din mâinile dușmanilor noștri! Nu, nu, niciun fir de păr nu-i va cădea din cap, ținem prea mult la el, ne-a făcut prea mult bine ca să-l uităm așa repede. ” Aceasta este imaginea sensibilă a ceea ce se întâmplă în momentul morții. Dacă am avut fericirea de a ne ruga pentru sufletele din Purgatoriu, când vom apărea în fața tribunalului lui Isus Cristos pentru a da socoteală de toate faptele noastre, aceste suflete se vor arunca la picioarele Mântuitorului, spunându-i: „Doamne, ai milă de acest suflet! Ai milă și îndurare față de el! Ai milă, Dumnezeule, de acest suflet atât de iubitor, care ne-a smuls din flăcări și care a satisfăcut dreptatea Ta! Dumnezeule! Dumnezeule! Nu-ți mai aminti, te rugăm, greșelile sale, așa cum el te-a făcut să uiți greșelile noastre!”
O, cât de puternice sunt aceste motive pentru a vă inspira o compasiune tandră față de aceste suflete sărmane și suferinde! Din păcate, ele sunt uitate atât de repede. Se spune pe bună dreptate că amintirea morților dispare odată cu sunetul clopotelor.
Suferiți, suflete sărace, plângeți în acest foc aprins de dreptatea lui Dumnezeu, dar în zadar; nimeni nu vă ascultă, nimeni nu vă alină! ... Iată, fraților, răsplata pentru atâta bunătate și caritate pe care ne-au arătat-o în timpul vieții lor. Nu, să nu fim printre acești oameni nerecunoscători; deoarece, lucrând pentru eliberarea lor, vom lucra pentru mântuirea noastră.
Spun mai întâi prin rugăciune. Când ne rugăm pentru sufletele din Purgatoriu, le oferim tot ceea ce bunul Dumnezeu ne-ar acorda dacă ne-am ruga pentru noi înșine; dar, din păcate, rugăciunile noastre nu sunt foarte însemnate, deoarece este tot un păcătos care se roagă pentru un alt vinovat! Dumnezeule, cât de mare trebuie să fie caritatea ta! În fiecare dimineață, putem oferi toate faptele noastre din ziua respectivă, toate celelalte rugăciuni ale noastre pentru alinarea acestor suflete sărace și suferinde. Este adevărat că toate acestea sunt foarte puțin, dar iată: noi facem pentru ele ceea ce am face pentru o persoană care ar avea mâinile legate și ar purta o povară grea, căreia i-am ușura-o din când în când; încetul cu încetul, ea s-ar elibera de întreaga povară. La fel se întâmplă și cu bietele suflete din Purgatoriu, când facem ceva pentru ele; odată, le scurtăm pedeapsa cu o oră, altă dată, cu un sfert de oră, astfel încât, în fiecare zi, le apropiem de Cer.
Spunem apoi că le putem elibera prin indulgențe, care le conduc cu pași mari spre Cer. Binele pe care îl oferim lor este de o valoare infinită; pentru că le aplicăm meritele Sângelui adorabil al lui Isus Cristos, virtuțile Sfintei Fecioare și ale sfinților care au făcut mai multe penitențe decât meritau păcatele lor. Vai! Dacă am vrea, am goli repede Purgatoriul, aplicând toate indulgențele pe care le putem câștiga pentru aceste suflete suferinde! Vedeți, fraților, se pot câștiga numeroase indulgențe plenare parcurgând calea crucii. Se poate face în mai multe moduri... O, cât de vinovați sunteți că ați lăsat să ardă părinții voștri, când ați fi putut atât de bine și de ușor să-i eliberați!
Al treilea și cel mai puternic mijloc de a grăbi fericirea acestor suflete este Sfânta Liturghie, pentru că în cadrul acesteia nu mai este un păcătos care se roagă pentru un alt păcătos, ci un Dumnezeu egal cu Tatăl său, care nu-i va refuza niciodată nimic. Isus Cristos ne asigură acest lucru în Evanghelie când spune: „Tată, îți mulțumesc că mă asculți întotdeauna!”
Pentru a vă convinge și mai bine, vă voi cita un exemplu dintre cele mai emoționante, care vă va arăta cât de mare este puterea Sfintei Liturghii.
În istoria Bisericii se povestește că, la scurt timp după moartea împăratului Carol, un sfânt din dioceza de Reims, numit Bernold, s-a îmbolnăvit și, după ce a primit ultimele sacramente, a rămas aproape o zi fără să vorbească, și abia se mai putea observa că mai era în viață. În cele din urmă, a deschis ochii și le-a poruncit celor care îl îngrijeau să-l cheme cât mai repede pe duhovnicul său. Preotul a alergat și l-a găsit pe bolnav plângând, care i-a spus: „Am fost răpit și dus în cealaltă lume; m-am aflat într-un loc unde l-am văzut pe episcopul Pardulus de Laon, îmbrăcat în zdrențe murdare și negre, suferind cumplit în flăcări. Mi s-a adresat astfel:
«- Deoarece ai fericirea de a te întoarce pe pământ, te rog să mă ajuți și să-mi aduci alinare; poți chiar să mă eliberezi și să-mi dăruiești marea fericire de a-L vedea pe bunul Dumnezeu.»
- Dar, i-am răspuns, cum aș putea să-ți ofer această fericire?
«– Du-te la cei cărora le-am făcut bine în timpul vieții mele, spune-le să se roage pentru mine și bunul Dumnezeu va avea milă de mine.»
După ce am făcut ceea ce mi-a poruncit, l-am văzut din nou — strălucitor ca soarele; nu mai părea să sufere, iar în bucuria lui mi-a mulțumit, zicând:
«- Privește cât bine și câtă fericire mi-au adus rugăciunile și Sfânta Liturghie.»
Puțin mai departe, l-am văzut pe regele Carol, care mi-a spus: „Prietene, cât de mult sufăr! Du-te la episcopul Hincmar, spune-i că sufăr pentru că nu i-am urmat sfaturile, dar că mă bazez pe el să mă ajute, pentru a ieși din acest loc al suferințelor; recomandă-le tuturor celor cărora le-am făcut bine în timpul vieții mele să se roage pentru mine, să ofere sfântul sacrificiu al Liturghiei și voi fi eliberat.”
M-am dus să-l găsesc pe episcop, care se pregătea să oficieze Liturghia și care, împreună cu tot poporul său, a început să se roage în acest sens. Apoi l-am revăzut pe rege îmbrăcat în hainele sale regale și strălucind de glorie: „Privește, mi-a spus, ce glorie mi-ai procurat, acum sunt fericit pentru totdeauna.” În acel moment, am simțit mirosul unui parfum rafinat, care venea din lăcașul celor binecuvântați. M-am apropiat, spune părintele Bernold, și am văzut frumuseți și delicii pe care limbajul uman nu le poate exprima.”
Acest lucru ne dovedește cât de puternice sunt rugăciunile și faptele noastre bune, și mai ales Sfânta Liturghie, pentru a le smulge pe aceste suflete sărmane din suferințele lor. Dar iată un alt exemplu, pe care îl găsim tot în istoria Bisericii și care este și mai impresionant:
Un sfânt preot, aflând de moartea prietenului său pe care îl iubea cu o iubire sfântă în bunul Dumnezeu, nu a găsit niciun mijloc mai eficient pentru eliberarea lui decât să se ducă repede și să ofere sfântul sacrificiu al Liturghiei. A început cu toată fervoarea posibilă și cu cea mai vie durere. După ce a consacrat Trupul adorabil al lui Isus Cristos, l-a luat în mâini și, ridicând mâinile și ochii spre Cer, a spus: „Părinte veșnic, eu îți ofer trupul și sufletul Fiului tău preaiubit. O, Tată veșnic! Dă-mi înapoi sufletul prietenului meu, care suferă în flăcările Purgatoriului! Da, Dumnezeule, eu sunt liber să ți-l ofer sau nu pe Fiul tău, iar tu poți să-mi acorzi ceea ce îți cer! Dumnezeule, să facem un schimb: eliberează-mi prietenul și eu ți-l voi da pe Fiul tău; ceea ce îți ofer este infinit mai bun decât ceea ce îți cer.”
Această rugăciune a fost făcută cu o credință atât de vie, încât în același moment preotul a văzut sufletul prietenului său ieșind din Purgatoriu și urcând la Cer.
Se mai povestește că un alt preot, care celebra Sfânta Liturghie pentru un suflet din Purgatoriu, l-a văzut ieșind de acolo sub forma unui porumbel, urcând apoi la Cer.
Sfânta Perpetua recomandă cu tărie să ne rugăm pentru sufletele din Purgatoriu. Într-o viziune, Dumnezeu i l-a arătat pe fratele său arzând în flăcări, care murise la vârsta de doar șapte ani, după ce suferise aproape toată viața de un cancer care îl făcea să țipe zi și noapte. Ea a făcut multe rugăciuni și penitențe pentru eliberarea lui, așa că l-a văzut urcând la Cer, strălucind ca un înger. O, cât de fericiți sunt, fraților, cei care au astfel de prieteni!
Pe măsură ce aceste suflete sărmane se apropie de Cer, par să sufere și mai mult. Ele fac ca Absalom: după ce a stat o vreme în exil, se întoarce în țara sa, dar fără să aibă permisiunea de a-și vedea tatăl care îl iubea tandru. Când i s-a spus că va rămâne lângă tatăl său, dar că nu-l va vedea, el a spus: „Spuneți-i că prefer să mor decât să rămân aici fără să am fericirea de a-l vedea.” La fel, aceste suflete sărace, văzându-se aproape de ieșirea din exil, iubirea lor pentru Dumnezeu, dorința de a-L poseda devin atât de arzătoare, încât par să nu mai poată rezista. „Doamne!”, strigă ele, „privește-ne cu ochii milostivirii Tale, iată-ne la sfârșitul suferințelor noastre. „O, ce fericiți sunteți voi”, ne strigă ele din flăcările care le ard, „voi care încă puteți evita aceste chinuri!”. Mi se pare că încă aud aceste suflete sărmane, care nu mai au nici părinți și nici prieteni: „Ah! Dacă mai aveți încă puțină milă, aveți milă de noi, care de atâția ani suntem abandonați în aceste flăcări aprinse de dreptatea lui Dumnezeu! O, dacă ați putea înțelege măreția suferințelor noastre, nu ne-ați abandona așa cum o faceți! Domnul nostru! Nu va avea nimeni milă de noi?”
Este cert, fraților, că aceste suflete sărmane nu pot face nimic pentru ele însele, dar pot face multe pentru noi. Acest lucru este atât de adevărat încât se poate afirma că aproape nimeni nu a apelat la sufletele din Purgatoriu fără a obține harul cerut. Nu este greu de înțeles: dacă sfinții care sunt în Cer și nu au nevoie de noi se interesează de mântuirea noastră, cu cât mai mult sufletele din Purgatoriu, pentru că ele sunt cele care primesc binefacerile noastre spirituale proporțional cu sfințenia noastră. „Nu refuza acest har, Doamne”, spun ele, „acestor creștini care își dedică toate eforturile pentru a ne scoate din flăcări! ”
Ar putea o mamă să refuze să ceară bunului Dumnezeu o favoare pentru copiii pe care i-a iubit și care se roagă pentru eliberarea ei? Un păstor, care, în timpul vieții sale, nu a fost decât plin decât zel pentru mântuirea enoriașilor săi, ar putea să nu ceară pentru ei, chiar și în Purgatoriu, harurile de care au nevoie pentru a se mântui? Da, fraților, de fiecare dată când avem vreo favoare de cerut, să ne adresăm cu încredere acestor suflete sfinte și să fim siguri că o vom obține.
Ce fericire pentru noi să avem, în devotamentul față de sufletele din Purgatoriu, un mijloc atât de eficient pentru a ne asigura Cerul!
Vrem să cerem de la Bunul Dumnezeu căința pentru păcatele noastre? Să ne adresăm acestor suflete care, de atâția ani, plâng în flăcări pentru păcatele pe care le-au comis.
Vrem să cerem de la Bunul Dumnezeu darul perseverenței? Să-l cerem prin intermediul acestor suflete, care simt întreaga valoare a acestui dar, pentru că numai cei care perseverează Îl vor vedea pe Bunul Dumnezeu.
În bolile noastre, în necazurile noastre, să ne îndreptăm rugăciunile către sufletele din Purgatoriu; ele vor aduce roade.
Ce putem concluziona din toate acestea, fraților? Iată.
Este cert că sunt foarte puțini aleși care nu au trecut prin flăcările Purgatoriului și că pedeapsa pe care o îndură acolo este dincolo de ceea ce noi vom putea înțelege vreodată. Este, de asemenea, cert că avem în mâinile noastre tot ce este necesar pentru a alina sufletele din Purgatoriu, adică rugăciunile noastre, penitențele noastre, milosteniile noastre și, mai ales, Sfânta Liturghie; și, în sfârșit, suntem siguri că aceste suflete, fiind pline de caritate, ne vor obține de o mie de ori mai mult decât le vom da noi.
Dacă într-o zi vom ajunge în Purgatoriu, aceste suflete nu vor ezita să ceară bunului Dumnezeu aceleași haruri pe care noi le-am obținut pentru ele; pentru că ele au simțit cât de mult se suferă în acest loc și cât de crudă este despărțirea de Dumnezeu. Să dedicăm câteva clipe, în această octavă din noiembrie, unei fapte atât de binevenite. Câți vor ajunge în Cer prin Sfânta Liturghie și rugăciunile noastre! Fiecare dintre noi să se gândească la proprii părinți și la toate sufletele sărmane abandonate de mulți ani. Da, fraților, să oferim toate faptele noastre pentru a le ușura suferința. Astfel, vom fi pe placul lui Dumnezeu, care dorește atât de mult să le elibereze și le vom procura fericirea de a se bucura de Dumnezeu însuși. Aceasta este ceea ce vă doresc.
Luna noiembrie - luna rugăciunii pentru răposați și devoțiunea Flăcării de iubire a Inimii Neprihănite a Mariei
📘 Cardinalul Péter Erdő, Arhiepiscop de Esztergom-Budapesta și preşedintele Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) între 2006 şi 2016 – Imprimatur nr. 494-4/23009, pentru originalul în limba maghiară al „Jurnalului spiritual” al Elisabetei Kindelmann.
Fragmente din acest Jurnal:
13 octombrie 1962, Sfânta Fecioară Maria: De fiecare dată, când veți face referire la Flacăra Mea de Iubire și veți spune în cinstea Mea 3 “Bucură-te, Marie” va fi eliberat un suflet din Purgatoriu, iar în timpul lunii noiembrie, cu un singur Bucură-te, Marie, vor fi eliberate zece suflete din Purgatoriu*. Chiar și sufletele aflate în suferință trebuie să simtă harul Flăcării Mele de Iubire”.
Rugăciunea Bucură-te, Marie cu invocația Flăcării de iubire a Mariei:
Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus. Sfântă Marie, maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii *și inundă cu haruri întreaga omenire, prin acțiunea Flăcării Tale de iubire* acum și în ceasul morții noastre. Amin.
10 aprilie 1962, Isus:
Cine oferă postul sever în ziua de luni, eliberează de fiecare dată din locul suferinței sufletul unui preot. Cine păstrează acest post pentru sufletele preoților, atunci când moare, în timpul octavei morții sale, se va elibera din Purgatoriu.
15 august 1980, Sfânta Fecioară Maria:
Preoții care, lunea, vor respecta postul, la momentul consacrării fiecărei Sfinte Liturghii celebrate în acea săptămână, vor elibera în masă suflete din Purgatoriu. Sufletele consacrate lui Dumnezeu și credincioșii laici care vor respecta postul la fiecare primire a Sfintei Împărtășanii în acea săptămână vor elibera în masă suflete din Purgatoriu.
Conform aceluiași jurnal, cei care respectă regulat postul îl pot încheia la ora 18:00. În acest caz, în aceeași zi, ar trebui să se roage un rozariu de cinci decade pentru sufletele din Purgatoriu. Postul se poate face cu pâine și apă și se pot lua toate lucrurile indispensabile stării noastre de sănătate, dar nu alimente care produc plăcere gustativă.
