Devoțiunea Preasfântului Chip în viața și revelațiile sfinților: Sora Maria Sfântului Petru

Sora Maria Sfântului Petru

 

   Sora Maria Sfântului Petru s-a născut în orașul Rennes, Franța, pe data de 4 Octombrie 1816. În prima parte a copilăriei a fost destul de bolnăvicioasă în și nu foarte pioasă. De fapt, ea se descria drept fiind încăpățânată și ușor înclinată spre mânie. După prima sa spovadă de la vârsta de 6 ani și jumătate va începe o muncă serioasă de autodepășire. În aceeași perioadă părinții ei i-au insuflat devoțiunea către Preasfânta Fecioară Maria. După ce a făcut Prima Sfântă Împărtășanie la vârsta de 10 ani și jumătate, a început să progreseze foarte repede, spre uimirea tuturor cunoscuților săi. A primit multe haruri în rugăciune și a început să înțeleagă faptul că Domnul o chema la o viață consacrată. Sub direcțiunea unui confesor sfânt și înțelept, care a încercat-o timp de 5 ani în virtute și a pregătit-o pentru viața sa ca religioasă, a intrat într-un final în Mănăstirea Carmelitană din Tours, Franța, pe data de 13 Noiembrie 1839.

   Ca și novice a continuat să primească privilegii extraordinare în rugăciune. A prezentat toate comunicările ei interioare cu Domnul superioarelor sale și a așteptat consimțământul lor înainte de a se oferi în totalitate, precum îi ceruse Domnul. Odată permisiunea obținută, Isus a început să-i reveleze marele Său proiect care instituia Opera Reparației. Chiar înainte cu 18 zile ca Domnul să-i dezvăluie Sorei Maria Sfântului Petru această Operă, se stabilise o confraternitate pusă sub patronajul Sfântului Ludovic, Regele Franței, apărător al Bisericii Romano-catolice și apărător al Maiestății Divine împotriva blasfemiei. Domnul Isus îi va spune însă Sorei Maria că devoțiunea pe care El i-o încredințează nu are drept scop numai ispășirea pentru păcatul blasfemiei, ci de asemenea și ispășirea pentru profanarea Zilei Sfinte a Domnului, ambele fiind păcate enorme care atrag mânia lui Dumnezeu.

   „ « Numele Meu este peste tot blasfemiat! » Apoi El m-a făcut să observ că aceste păcate înspăimântătoare îi rănesc Inima Sa Dumnezeiască mai mult decât toate celelalte păcate, arătându-mi că prin blasfemie omul îl blestemă în Fața Sa, îl atacă public, își anulează răscumpărarea și își pronunță singur judecata și condamnarea. Domnul  m-a făcut apoi să văd actul blasfemiei ca o săgeată otrăvită care rănește în mod neîncetat Inima Sa Dumnezeiască. După aceasta, El mi-a revelat că dorește să-mi dăruiască o « Săgeata de Aur » care va avea puterea să-l străpungă de bucurie și va putea vindeca toate celelalte răni cauzate de răutatea păcătoșilor. ” ( Sora Maria Sf. Petru, 26 August 1843)

   „ Îți dăruiesc Numele Meu pentru a fi lumina Ta în întuneric și puterea ta în luptă. Satan va face tot ceea ce îi stă în putere pentru a distruge această lucrare din rădăcinile sale. Te asigur însă că Sfântul Nume al lui Dumnezeu va triumfa și că Sfinții Îngeri lui Dumnezeu vor fi cei care vor dobândi Victoria în această  luptă. ” ( Isus către Sora Maria Sf. Petru 18 Noiembrie 1843 )

   „ O, cui să mă adresez dacă nu unei Carmelitane a cărei vocații o obligă neîncetat să proslăvească Numele meu ? ” 

( Isus către Sora Maria Sf. Petru )

  

   „ În timp ce acest lucru a avut loc, am simțit sufletul meu în întregime pierdut în Dumnezeu și, simultan, am fost copleșită de uimire, în timp ce Domnul nostru m-a făcut să înțeleg sensul cuvintelor rostite lui Avraam: dacă s-ar găsi 10 drepți, Dumnezeu va cruța orașele vinovate de dragul acestor drepți. La fel am înțeles că de dragul celor care vor practica Reparația pentru păcatele comise împotriva măreției lui Dumnezeu, Dreptatea Sa se va liniști iar El va dărui milostivirea Sa celor vinovați. ”  

   „ Atragându-mă cu putere spre contemplarea Chipului său adorabil, Mântuitorul nostru Dumnezeiesc m-a făcut să văd, printr-o rază de lumină care ieșea din măreața Sa înfățișare, că Sfântul Său Chip, pe care l-a prezentat omenirii pentru adorație, este într-adevăr oglinda acelor Perfecțiuni de nedescris cuprinse și conținute în Preasfântul Nume al lui Dumnezeu … Am văzut că prin cinstirea și venerarea acestei Sfinte Înfățisări, acoperite din nou de ofense, noi putem ispăși pentru blasfemiatorii care atacă Dumnezeirea, a cărei figură, oglindă și expresie este Sfântul Chip. ”

     „ Domnul nostru mi-a spus că El caută în mănăstirea noastră suflete care ar putea vindeca rănile aduse Chipului Său, revărsând peste aceste răni vinul compasiunii și uleiul iubirii, care sunt Reparația. După aceasta, Domnul nostru a promis că dacă comunitatea va îmbrățișa acest exercițiu de Reparație, El îi va dărui un sărut al dragostei, care va fi legământul sărutului veșnic. ”

   „ Da, modul prin care Isus, Mântuitorul nostru, dorește să împărtășească sufletelor virtutea cea rară care emană din Preasfântul Său Chip, este prin acest măreț Sacrament, deoarece într-adevăr, acolo, în Preasfântul Sacrament al altarului, Chipul Său adorabil este mai strălucitor decât soarele. El mi-a promis că va imprima asemănarea Sa Dumnezeiască sufletelor care vor cinsti trăsăturile Chipului Său. ”

  Isus: „ O, dacă ai ști ce mare merit dobândești spunând chiar și o singură dată « Vrednic de adorație este numele lui Dumnezeu! »  în spirit de reparație pentru blasfemii. ”

Fragment din Viața Sorei Maria Sfântului Petru

   „ Între timp, ea a avut grijă să pună capăt impetuozității de zel care a uimit-o și care, în opinia ei, ar fi putut fi efectul iubirii de sine. « Dar » a zis sora « cum am fost convinsă că superiorii mei nu făceau nimic doar cu permisiunea specială a lui Dumnezeu, m-am supus ordinelor lor și am făcut tot ceea ce îmi stă în putere pentru a-i asculta. Domnul nostru a creat un gol în zidul ascultării (dacă mă pot exprima astfel) pe care o aveam față de El. Prin aceasta El a venit în inima mea pentru a vorbi despre munca Sa, sau mai degrabă pentru a mă atrage pe mine spre El. »

   « Într-o zi, pe când îi vorbeam Maicii noastre superioare, i-am destăinuit că în timpul rugăciunii am fost ocupată în întregime cu reparația pentru ofensele aduse lui Dumnezeu de către blasfemiatori. Ea m-a mustrat aspru și mi-a interzis să continui, ordonându-mi să îmi orientez gândurile spre a medita pur și simplu la sfârșitul meu, sau la oricare alt subiect similar. Mi-a reproșat mândria de a face reparație pentru alții, în timp ce eu însămi l-am blasfemiat pe Dumnezeu în inima mea. Nu ar fi mai bine, zise ea, să meditezi la aceste cuvinte care s-ar putea să-ți fie adresate ție într-o zi: < Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic > ? »  

   Cu inima îndurerată sărmana soră s-a întors de la superioara ei.

   « Văzând că Maica noastră superioară a părut atât de dezamăgită de mine, m-am dus să-i spun suferințele mele Domnului; deoarece nu puțin m-a tulburat obligația de a-mi schimba metoda de rugăciune și de a rezista atracțiilor pe care mi le dădea El. Am fost torturată de frica neascultării, însă am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a urma metoda de meditație indicată de Maica superioară, relatându-i apoi aceasta. Când mi-a spus că am îndeplinit dorințele sale, sufletul meu s-a liniștit.

   Într-o zi Domnul m-a făcut să înțeleg că este mai necesar pentru mine să îmi ascult superiorii decât să mă bazez pe ceea ce aș crede eu că am auzit de la Însuși Dumnezeu. Cu ajutorul harului, întotdeauna am reușit să fiu supusă dorințelor celor mai mici ale superiorilor mei. »

  

   Cu toate acestea, umila călugăriță a fost prada unor mari suferințe mentale. Nu a obținut nicio consolare din partea nimănui: nici din partea confesorilor nici din partea superiorilor, care în « judecata lor » zicea ea, « și-au propus să mă încerce, pentru a stabili dacă într-adevăr este opera lui Dumnezeu. »

   « Acesta a fost momentul în care am simțit greutatea crucii pe care, încă dinainte de a venit în Carmel, Domnul a promis că mi-o va da în viața religioasă » . Defapt, ea acum a început să-și poarte crucea într-adevăr și vom vedea că nu va fi cruțată de ea până ce nu-și va da ultima suflare. Să ne îndreptăm acum atenția asupra ei, în timp ce ne dezvăluie felul în care s-a purtat cu superiorii ei: « Când Domnul nostru mi-a vorbit cu privire la subiectul Operei Sale, nu am îndrăznit să-i spun Maicii Superioare, ci i-am scris o scrisoare pe care am lăsat-o în cabinetul ei, foarte bucuroasă fiind că ea nu era acolo. » « Cu altă ocazie, printre alte persoane, tremuram înaintea Preasfântului Sacrament, ținând în mână o scrisoare pe care i-am prezentat-o Domnului înainte de a o expedia. Câteodată Opera Reparației era un foc înăuntrul meu. Simțeam nevoia de a vorbi cu cineva care ar fi interesat de aceasta. Însă nu am putut obține permisiunea. »

    « În acest timp, însă, Domnul mi-a trimis o mare consolare: Eram într-o zi îngenunchiată în fața maicii superioare relatându-i suferințele cauzate de opera cu care am fost însărcinată. Blânda noastră mamă mi-a răspuns: < Ce pot să fac eu pentru tine, copila mea? Nimic până la urmă. Tu trebuie să duci munca aceasta înainte prin propriile tale suferințe >. În timp ce ea vorbea, dintr-o carte pe care o ținea în mână, a căzut o mică broșură pe care era imprimată o onorabilă îndreptare către Preasfântul Nume al lui Dumnezeu, urmată de un apel către națiunea franceză pentru a potoli mânia lui Dumnezeu, iritată de blasfemie. Acesta avea o asemănare izbitoare cu acele comunicări pe care le-am primit eu, și care la acel timp păreau să fie doar o simplă himeră de-a mea. Venerabila noastră mamă a fost foarte uimită. Nu văzuse niciodată înainte aceea hârtie. Nimeni din casă nu cunoștea ceva despre aceasta. Cartea care o conținea nu a mai fost luată din bibliotecă de 20 de ani și acest incident s-a întâmplat în prezența mea! Eram într-un extaz de bucurie, neputând să mă abat de la ideea că Cerul a început să vorbească în favoarea mea. »

   Hârtia în cauză a fost publicată în anul 1819, de către l’Abbe Soyer, care va deveni vicar general de Poitiers iar mai apoi episcop. Primului titlu denumit « Apelul către Poporul Francez » îi era adăugat un altul denumit « Reparația » inspirat pentru a calma Mânia lui Dumnezeu.  Acolo se specifica în mod deschis faptul că blasfemia atrage mânia lui Dumnezeu asupra Franței. Pentru a o evita erau specificate rugăciuni și implorări, similare cu cele propuse de Sora Maria Sfântului Petru.

   În surpriza ei, blânda mamă i-a răspuns zâmbind:

  „ - Ei bine soră, dacă nu te-aș fi cunoscut, m-aș fi gândit că ești o vrăjitoare.”

 

  „ I-am răspuns:

    - Mamă, sunt încrezătoare în faptul că Sfinții Îngeri au adus acest lucru la lumină ( deoarece îmi amintisem că i-am invocat înainte să vin în cabinetul Maicii superioare ). Fără îndoială, ei sunt cei care au făcut ca această broșură să fie luată din bibliotecă la momentul potrivit. ”

   Maica superioară a căutat informații suplimentare despre acest subiect și i-a scris părintelui l’Abbe Soyer pentru a găsi o explicație. Părintele i-a răspuns că el a fost cel care a publicat „ Apelul ” la cererea unei carmelitane din Poitiers, denumită Sora Adelaide. Această soră era un suflet al predilecției lui Dumnezeu cu care El a avut cele mai intime comunicări. „ Această admirabilă carmelitană ” spunea el „ a fost cel mai mortificator, umil și sfânt suflet pe care l-am întâlnit. Dacă viața ei va fi scrisă, va contribui într-o mare măsură la edificarea membrilor ordinului tău.”

  

   Sora Adelaide a murit pe data de 31 Iulie 1843.

 

   După doar 26 de zile de la moartea acesteia, Sora Maria Sfântului Petru, călugăriță din cadrul aceluiași ordin, va fi inspirată să ceară opera Reparației pentru blasfemii, ca și cum Dumnezeu ar fi așteptat moartea unui profet înainte de a ridica un altul. ”

   

 ( traducere din engleză : M. L’Abbe Janvier, director of the priests of Holy Face,  - „ Life of Sister Mary of St. Peter ” p. 131-135 )